Râul curcubeu îți taie respirație și nu este poluat: cum sunt posibile culorile fantastice

În cazul în care ai o fascinație pentru natură și culorile ei spectaculoase, trebuie să vezi, măcar o dată în viață, râul Cano Cristales.

Localizată în Parcul Național Serrania de la Macarena, din Columbia, această minune naturală este unică pe mapamond. Pe parcursul a șase luni din an, Cano Cristales pare un râu obișnuit, ca o oricare altul. În celelalte șase însă, când se desfășoară sezonul ploios, apele lui sunt o explozie de culoare. Dacă vrei să le prinzi la apogeu, trebuie să ajungi de la finalul primăverii, până în luna noiembrie.

Apa din Cano Cristales devine galbenă, albastră, roșie sau neagră. Din acest motiv, râul columbian a fost supranumit și râul curcubeu. Acesta este localizat în cadrul unei regiuni protejate din interiorul Parcului Național Serrania de la Macarena. Parcul se întinde pe o suprafață de aproximativ 6200 de kilometri pătrați. Din alt punct de vedere, îl poți percepe ca pe un punct de confluență între pădurea amazoniană, munții Anzi și câmpia tropicală Llanos.

Ce salariu are Laurențiu Reghecampf la noua lui echipă din Africa. Antrenorul se umple de bani în doi ani

Continuă veștile proaste din Spania: Agenția Meteorologică anunță cea mai ploioasă lună din istoria țării. Pierderi de miliarde de euro după inundațiile catastrofale

Parcul este unul dintre cele mai bogate ecosisteme din Columbia. În regiune, trăiesc peste 2.000 de specii de plante, 550 de specii de păsări, 1.200 de specii de insecte, 100 de specii de reptile, opt specii de maimuțe, furnicari și jaguari. Motivul pentru care cei mai mulți vizitatori vin în zonă are însă legătură cu culorile din Cano Cristales.

Culorile remarcabile pe care le întâlnești vara și toamna pe suprafața râului sunt cauzate de Podostemaceae sau Macarenia clavigera. Aceasta este o plantă acvatică sau algă care se lipește de suprafețele dure ale albiilor râurilor tropicale și subtropicale.

Când apa este limpede, alga cu pricina se poate vedea foarte bine. Ea își schimbă însă culoarea din cauza puterii soarelui și din cauza lipsei de nutrimente din apă. Este important de reținut că, între 1989 și 2009, Cano Cristales a fost închis publicului și parțial distrus de trupele de gherilă. Însă, zona a redevenit treptat sigură pentru vizitatori, deși numărul de vizitatori este limitat la 180-200 pe zi.