De ce crezi în conspirații și trăiești cu impresia că te fac mai deștept decât „restul lumii”

În ultimele săptămâni, mi-am risipit foarte multă energie încercând să conving cunoștințe și oameni dragi să nu creadă în conspirații. De cele mai multe ori, am eșuat. Pentru că nu am vrut să renunț, am încercat să înțeleg ”beneficiile” lor. Astfel, sper, voi fi mai eficient în a le combate.

Cam după două-trei minute de scroll pe Facebook, în funcție de bula în care activezi, s-ar putea să dai peste o conspirație. E plin internetul de îndemnuri legate de desființarea infrastructurii 5G.

Ești doar la un click distanță de legătura dintre coronavirus și marile corporații, Bill Gates, Elon Musk, Mark Zuckerberg sau orice alt nume pe care s-ar putea să-l asociezi cu sume generoase de bani.

Conspirațiile sunt o constantă a internetul în aceeași măsură în care te confrunți în fiecare zi cu știri false.

Anca Țurcașiu pleacă două luni din România alături de noul iubit. Locul de vis în care își va petrece vacanța după Revelion

Cozonac cu 10 gălbenușuri. Nu se frământă mult și tot iese pufos, nu poți să dai greș cu această rețetă

De la izbucnirea pandemiei însă, numărul lor a explodat, iar prietenii pe care îi considerai lucizi sau cu un discernământ deosebit în procesarea informațiilor online, au devenit ”corupți”. Precum un virus care îți strică pozele de pe laptop, oameni care îți sunt cât se poate de dragi au devenit o oază de informație eronată.

În termeni mai puțini tehnici, au ajuns să creadă toate aberațiile și, mai mult decât atât, petrec o cantitate semnificativă de timp în a te convinge cât de tăntălău ești că nu le dai dreptate. Ei îți arată adevărul absolut, calea cea dreaptă și valorile demne de urmat, iar tu le întorci spatele pentru că nu ești  suficient de deștept, de deschis la minte.

Cum ajung oamenii să creadă în conspirații?

Când vine vorba de propagarea conspirațiilor pe rețele sociale, am fost convins că există o explicație foarte logică. Am început să citesc mai mult pe acest subiect în ultimele săptămâni în încercarea de a înțelege motivația psihologică din spate.

Am vrut să aflu care este beneficiul la nivel mental pentru oamenii care îmbrățișează aceste teorii și de ce simt nevoia să le împărtășească la rândul lor. Dacă ai intrat în posesia unor informații aparent secrete, eram curios de ce îți dorești cu atât de mare ardoare să le propovăduiești precum o evanghelie apocrifă a cărei veridicitate o cunosc o mână de oameni.

Explicațiile sunt multe și am început să le agreghez în așa fel încât să creez un editorial care să îți fie util în a combate teorii ale conspirației răspândite de oameni dragi. Dacă nu reușești, măcar să înțelegi un pic mai bine ce se întâmplă în sufletul lor, să fii un pic mai rezonabil față de trăirile lor interioare.

Acesta un subiect delicat, iar criza globală l-a amplificat teribil.

La un nivel de bază, atracția față de teoriile conspirației este o consecință a faptului că acestea apelează la partea ta emoțională, nu la partea logică. Din punct de vedere logic, s-ar putea să-ți dai seama că există niște discrepanțe acolo. Dar în momentul în care îți stimulează ”coarda sensibilă”, partea logică trece pe planul secund.

Oamenii au nevoie de certitudine, de siguranță și confort psihologic

Din cauza modului în care noi funcționăm ca oameni, suntem într-o perpetuă căutare de explicații. Indiferent dacă ți se întâmplă ceva bun sau rău, vrei să știi de ce. Cu cât un eveniment are amploare mai mare sau un impact emoțional sporit, cu atât nevoia ta de a găsi ”logica” crește. Vrei să înțelegi cauza și o cauți oriunde.

Partea un pic enervantă și principalul element care contravine acestei realități psihologice constă în faptul că multe dintre evenimentele istorice cu un impact major s-au petrecut fără un motiv evident. În mod autentic, creierul tău nu poate accepta faptul că sute de mii sau milioane de oameni își pot pierde viața. Viața ta se poate schimba iremediabil, fără să poți da vina pe cineva sau ceva.

Ne este greu să acceptăm fenomene aleatorii din cauza faptului că acestea se traduc prin nesiguranță. Când lucrurile care ți se întâmplă nu mai sunt previzibile, la un anumit nivel, te speri și începi să cauți explicații, indiferent cât sunt de logice sau mai puțin logice.

La nivel fundamental, poți compara pandemia cu orice calamitate, accident cu consecințe foarte grave sau un alt fenomen natural sau de origine umană neidentificată. În cazul fiecărora dintre ele, în încercarea de a găsi o explicație, creierul ți se duce automat la omul, grupul de oameni sau comunitatea care are vreo șansă să profite din acea calamitate.

Printr-o deducție aparent logică, te gândești că cine are cel mai mult de profitat are și cele mai multe motive să provoace un eveniment dezastruos. Pentru că așa funcționează planeta de mii de ani, oamenii foarte puternici și entitățile bogate au cel mai mult de profitat din dezastre.

Ca urmare, după câteva conexiuni simple și fără vreun fundament real, te gândești că Bill Gates a orchestrat pandemia, el fiind unul dintre cei mai bogați din oameni din lume. Eventual, China se află în spatele acestui dezastru, cea mai mare putere economică a planetei.

Din acest flux de gânduri îți scapă însă un detaliu important. Chiar și cele mai competente companii și puternice guverne sunt ineficiente și, la scară largă, incapabile să orchestreze ceva de anvergură într-o manieră controlată, eficientă. Ca să înțelegi mai bine acest lucru este suficient să ai în vedere faptul că unul din trei bolnavi de coronavirus la nivel mondial se află în Statele Unite ale Americii, creatoarea visului american, acel rai pe pământ condus de o vedetă de reality show.

Totul pleacă de la limitările omului.

Indiferent cine ești sau ce poziție ocupi, ca om, ai limitări majore de eficiență, vedere în perspectivă și analiză corectă a consecințelor de fiecare dată. Când mai mulți oameni formează o fundație, companie sau guvern, limitările se cumulează, iar inefieciența devine instituționalizată, mai evidentă.

Ai încercat vreodată să mergi la ANAF sau la Poștă să rezolvi ceva? Acele instituții reprezintă o manifestare reală a modului în care funcționează instituțiile statului. Așa se vede eficiența din prisma administrației de la București. Trăiești cu impresia că doar în România sunt astfel de probleme? Stai liniștit, nimeni nu este perfect. Unele dintre cele mai puternice țări din lume sunt teribil de ineficiente la nivel administrativ.

Acum, dacă ai avut în vedere aceste considerente, crezi că este posibil ca mii de oameni să se organizeze într-o manieră perfectă pentru a coordona o pandemie, în secret? Dacă ai interacționat cu instituții, corporații sau oameni cu mai mulți sau mai puțini bani, știi că acest lucru este imposibil.

Conspirațiile te ajută să te simți deștept

Cei mai mulți propovăduitori de conspirații s-ar putea să intre în această categorie. În momentul în care crezi ceva ce alți oameni refuză să accepte sau să creadă, în mod natural, ai un sentiment de superioritate. Te simți mai deștept. Ai impresia că ești îndreptățit să ”tai în stânga și în dreapta” pentru a-ți expune ”adevărul absolut”.

Aproape că îți este milă de profanii care nu înțeleg că, împărtășindu-le din conspirațiile tale proaspăt desprinse de pe Facebook, de fapt, le faci o favoare.

S-ar putea să ți se pară un pic dramatic, dar unii oameni cu asemenea valori ajung într-un punct în care se cred martiri pentru binele poporului. Când te apuci să dărâmi o antenă de 5G sau să-i dai foc, doar parțial faci acel gest pentru tine personal. De fapt, îl faci pentru a te lăuda ulterior în mediul online sau în grupul tău de prieteni cu sacrificiul pe care l-ai făcut pentru binele umanității.

Să te gândești că trebuie să existe o explicație pentru pandemie ca să dormi mai liniștit noaptea este normal.

Să dobândești un sentiment de superioritate față de plebeii care nu vor să accepte ”adevărul” tinde să fie diabolic.

Este ca și cum vrei să-ți răspândești religia ta cea adevărată, corectă și pură, dar ești incredibil de nervos pentru că îți lipsesc ”abonații”. Aceștia refuză să le deschizi ochii. Ca refulare, îți descarci nervii în comentarii de pe Facebook sau partajezi știri false cu un entuziasm teribil, de zece ori pe zi, în speranța că vei mai câștiga ”adepți”.

La fel cum s-ar putea să-ți placă o formație obscură sau un film de care nu a auzit nimeni să ți se pară cel mai bun făcut vreodată, conspirațiile îți oferă un sentiment de exclusivitate. Cu cât informația este mai ciudată și mai puțin răspândită, pentru că ai adoptat-o, ai impresia că faci parte dintr-un club select.

Problema nu vine însă din acel sentiment de superioritate pe care îl dobândești tu în confortul căminului după câteva minute pe un site obscur, ci din conflictul pe care îl alimentezi cu alți oameni. În încercarea de a convinge un conspiraționist că se înșeală, acesta are mari șanse să devină agresiv, cel puțin verbal, pornind de la o deducție aparent logică. El este de părere că tu nu-l combați cu argumente ca să-i faci un bine, ci pentru că nu ești capabil să accepți ”adevărul”.

Lipsa gândirii critice naște monștri

Știi de ce este greșit să crezi că cineva a încercat să se îmbogățească prin realizarea unei pandemii care a dus la sute de mii de decese? Pentru că există moduri mult mai simple decât atât ca să facă asta, cu riscuri semnificativ mai mici ca ceva să meargă prost.

Nu este greșit să crezi că oamenii bogați vor întotdeauna să devină mai bogați. Însă pot face asta cumpărând acțiuni la Amazon sau investind în imobiliare. Nu trebuie să finanțeze cu miliarde sau zeci de miliarde un laborator de cercetare de virusologie în speranța că vor vinde măști medicinale la suprapreț.

În momentul în care interacționezi cu amatori de conspirații, vei vedea că fântâna de argumente se termină repede. Cei mai mulți nu sunt capabili să gândească doi, trei pași în față. Ca urmare, au o informație împachetată frumos și sunt gata în orice moment să o paseze mai departe, dar nu se descurcă atunci când vine vorba de răspunsuri la întrebări simple.

De ce, care este logica, ce au de câștigat, pe ce te bazezi?

Dacă nu devine agresiv în primele momente de combatere, un conspiraționist eșuează să completeze cu argumente logice, tehnice sau foarte elaborate o simplă opinie desprinsă de pe un site. Sunt milioane de oameni care sunt de părere că pământul este plat. Însă îi numeri pe degete pe cei care pot purta o discuție de jumătate de oră despre motivele pentru care au adoptat această viziune deformată asupra realității.

Cei mai mulți nu fac diferența dintre opinie și realitate. Nu caută dovezi și nu vor înțeleagă un context, dacă sunt convinși de ceva.

Cum combați un amator de conspirații

Înainte să începi să te cerți cu o persoană care crede în conspirații, trebuie să încerci să relaționezi cu ea la nivel emoțional. Trebuie să înțelegi prin ce trece. Începi prin a relata niște adevăruri incontestabile, dar asculți interlocutorul pentru a-i înțelege un pic fluxul de gânduri.

De cele mai multe ori, problemele unui astfel de individ nu pleacă de la conspirații. Acestea sunt doar o materializare a altor dificultăți, o refulare a altor minusuri emoționale. Poți contrazice un conspiraționist, dar fă-o cu răbdare și respect, mai ales când este vorba de cineva drag, de un membru al familiei sau prieten vechi.

Înainte să începi dezbaterea, acceptă două lucruri.

Nu-l vei convinge din prima încercare și nu este sigur că vei reuși vreodată. Până să accepte altă variantă a realității decât cea pe care o are deja, te va înjura, îi va fi milă de tine și s-ar putea să te amenințe cu ruperea oricărei relații.

În schimb, încearcă să plantezi o fărâmă de informație lucidă și să ai răbdare. Încearcă să pleci cu argumentele tale de la o premisă validă, cu care interlocutorul este de acord și să o extinzi spre ceea ce vrei să combați.

Conspirațiile sunt îngrijorătoare și te supără foarte ușor, atât dacă ești de acord cu ele, cât și dacă ești împotriva lor. În același timp însă, ele fac parte din realitatea cotidiană, întotdeauna au făcut-o. Ține de tine cât timp pierzi gândindu-te la ”noua ordine mondială” și câtă atenție dedici unor pasiuni care te fac mai fericit, unor activități care îți aduc numeroase satisfacții. Practic, doat tu decizi dacă alegi să fii fericit sau optezi să fii cătrănit din varii motive.

Câteva dintre conceptele prezentate în acest material le-am luat din newsletter-ul săptămânal al lui Mark Manson, la care te poți abona aici.

Este unul dintre cei mai populari autori ai momentului, creatorul unor cărți bestseller precum The Subtle Art of Not Giving a F*ck (Arta subtilă a nepăsării) și Everything is F*cked: A Book about Hope.

Dacă nu stai foarte bine cu moralul, acele lecturi s-ar putea să te ajute în această perioadă dificilă.