5 seriale și documentare din care să afli cum e construită lumea din jurul tău

Dacă tot stai pe Netflix, YouTube și alte platforme de streaming, măcar s-o faci cu folos. Această listă te ajută să înveți ceva nou despre cum sunt gândite și construite lucruri (de orice natură).

[related]

Până când ne vom putea întoarce în cinematografe și dacă tot nu prea mai plecăm în vacanțe o perioadă, am căutat pe Netflix, YouTube și HBO producții care ne pot plimba prin orașe din diferite colțuri ale lumii. Am ales câteva documentare și un serial care îți arată cum mai locuiesc alții și cum folosesc mediul construit.

Lista se încheie cu un film care ne întoarce în București și te ajută să înțelegi ceva mai mult din țesutul ăsta urban format din stiluri suprapuse și contrastante.

Motivul pentru care Silviu Prigoană și-a făcut singur parastasul de 40 de zile acum 16 ani: ce spun preoții despre acest obicei neobișnuit

Silviu Prigoană a fost înmormântat în mare secret. Anunțul făcut de fiii milionarului

Abstract: The Art of Design

Netflix, creat de Scott Dadich, 2 sezoane

Screenshot din Abstract: The Art of Design

În fiecare episod al seriei, urmărim procesul creativ al unor designeri inovatori care activează în diferite domenii, precum: arhitectură, bio-arhitectură, design de interior, arte vizuale, design auto sau design de produs. Ne sunt prezentate proiectele acestora, cum ar fi: apartamente – grădină construite în cascadă (The Mountain, Copenhaga), o fațadă foarte rezistentă cosntruită cu materiale puține, inspirată din natură, de coloanele de bazalt (Harpa Concert & Conference Centre, Reykjavik) etc.

Înainte de a urmări cele două sezoane, m-am întrebat ce au în comun toți acești oameni. Impresia a fost că împărtășesc scopul de a găsi metode prin care să ne putem bucura în continuare de toate beneficiile lumii contemporane, însă într-un mod sustenabil, care să îmbine arta și știința.

După cum spune arhitectul danez Bjarke Ingels într-unul dintre episoade, toți experimentează în timp ce caută să creeze o utopie pragmatică.

Seria de mini-documentare nu oferă un context mai larg asupra orașelor în care se găsesc lucrările acestor profesioniști, nici nu ne arată foarte mult perspectiva utilizatorilor, însă pot servi ca inspirație pentru cei care-și doresc să transforme mediul construit într-o experiență plăcută și să-l remodeleze prin folosirea unor materiale și metode noi, care nu se găsesc încă în manualele de arhitectură. Ni se prezintă aici orașul în ipostaza de proiect creativ, sustenabil, smart, eco, unde aproape orice este posibil.

Class Divide

HBO Go, regia de Marc Levin, documentar

Screenshot din Class Divide

După Abstract, simțeam nevoie să mă întorc la realitatea mai apropiată și să văd ceva mai critic la adresa felului în care se dezvoltă orașele noastre azi. Așa am găsit un documentar despre fenomenul gentrificării într-un cartier din New York, într-adevăr, cam departe fizic, dar destul de actual pentru multe așezări urbane din România – vezi, de exemplu, ce se întâmplă în Cluj în ultimii ani pe piața imobiliară.

Documentarul urmărește felul în care copiii și adolescenții experimentează tranformările cartierului Chelsea din New York și se concentrează asupra unei străzi unde, pe de o parte, sunt construite locuințe sociale sau the projects, cum sunt cunoscute printre locatari. Pe de altă parte, începând cu 2009, zona a trecut prin mari schimbări de design urban (refuncționalizarea fostei linii de cale ferată – The High Line – care străbătea cartierul și transformarea în zonă de agrement), au fost construite clădiri rezidențiale de lux, iar în 2012, o școală privată, Avenues: The World School. E una dintre cele mai scumpe din oraș.

Odată cu revalorificarea zonei și a creșterii atractivității pentru investitori, proprietarii vechilor apartamente au început să crească prețul chiriilor. Mulți din locuitorii inițiali au fost nevoiți să se mute.

Vocea critică a filmului nu este foarte puternică, ci mai degrabă te lasă să privești modul în care se produce regenerarea urbană prin intermediul poveștilor celor mai tineri și a schimbărilor pe care aceștia le observă în spațiul urban.

Safe

Netflix, creat de Harlan Coben, 1 sezon

Screenshot din Safe

Safe este un serial cu un fir narativ destul de previzibil. Acesta prezintă viața unei comunități aparent liniștite despre care ni se sugerează pe parcurs că relațiile din interiorul acesteia sunt mai complicate decât ne-am aștepta. După ce fiica de 16 ani a lui Tom dispare din cartierul în care locuiau, acesta începe să investigheze.

Pe parcursul vizionării, cât căutam un sens al evenimentelor care păreau forțate și mă întrebam de ce reacțiile personajelor nu sunt chiar naturale în circumstanțele prezentate – de exemplu, calmul tatălui în situația în care fiica lui dispare –, mi-am dat seama că, dacă privesc dincolo de firul narativ plin de suspans, serialul oferă o imagine a ansamblurilor rezidențiale de tipul gated communities.

Membrii acestora trăiesc cu iluzia unei vieți lipsite de pericolele din mediul urban și a apartenenței la un grup cu aceleași valori și dinamica relațiilor este diferită de un cartier care nu este îngrădit cu bariere și garduri. După cum sugerează și titlul serialului, locuitorii acestor complexe rezidențiale aleg astfel de comunități în primul rând pentru a se simți în siguranță, protejați de exterior.

Vedem cum această percepție se reflectă în elemente de control și de separare între cei dinăuntru și cei de afară: la intrarea în comunitate există pază și camere de filmat, accesul se face prin intermediul unui cod. Astfel de comunități îngrădite devin din ce în ce mai populare în România și cred că ne-ar prinde bine să ne imaginăm viața înăuntrul lor și mai puțin idilică decât ne este prezentată de obicei.

Ecumenopolis: City Without Limits

YouTube, regia de İmre Azem, documentar

Screenshot din Ecumenopolis: City Without Limits

În contextul unei migrații în masă și a unei noi planificări urbane, Istanbul s-a transformat radical – caută să devină un oraș global. În schimb, a devenit invadat de mașini și construcții, planurile arhitecturale ignoră oamenii, iar maximizarea economică este singurul scop. A devenit aproape un Ecumenopolis – în sensul atribuit de arhitectul Doxiadis: „Ecumenopolis with its extra-human dimensions will turn into an inhuman city where all the weaknesses of today’s cities will be multiplied manifold”.

Marea transformare a devenit tot mai vizibilă odată ce primul pod peste Bosfor a fost construit (1973). Câteva dintre efecte au fost apariția unor noi așezări informale (gecekondu, inițial ilegale), centre comerciale, ansamble rezidențiale, creșterea traficului de până la șase ori în 15 ani, mașina devenind întipărită în cultura orașului, muncitorii au fost relocați către zone sărace de la periferie, iar o treime din arealul natural al orașului a fost eliminat.

Acest areal a fost redus și mai mult după construirea celui de-al doilea pod (1988), când au fost defrișate păduri pentru construirea în masă de blocuri înalte identice, locuințele anterioare (formale și informale) fiind demolate și oamenii evacuați forțat, totul aflându-se sub influența investițiilor privatizate și a capitalului străin.

Documentarul prezintă într-un mod critic toate aceste etape prin care a trecut orașul și implicațiile planificării urbane haotice din Turcia.

Matache 2.0

YouTube, regia de Dragoș Lumpan, documentar

Screenshot din Matache 2.0

Conform tendințelor globalizării, București trece prin transformări de tip urbanistic și, la fel ca Istanbul, suferă consecințe dificil de gestionat când investițiile și planificarea urbană sunt cu totul desprinse de realitatea socială. La fel ca în Turcia, și în București sunt investiții foarte mari din partea unor investitori străini pe care aceștia nu le pot realiza în țările lor, planurile urbanistice de acolo fiind în concordanță cu legile.

La Hala Matache, înainte de demolări și construirea bulevardului, exista o presiune din partea dezvoltatorilor imobiliari și, după cum spune Vintilă Mihăilescu în film, „deschiderea acestei artere […] a servit ca legitimare a unor speculații imobiliare”.

[related]

În documentar sunt prezentate consecințele demolărilor din 2011 și vedem cum acest eveniment a afectat și țesutul social, nu numai țesutul orașului. Piața era locul în care se întâlneau „și oamenii foarte bogați, și oamenii foarte săraci”, afirmă arhitectul Ștefan Ghenciulescu. Spațiul nou creat nu generează relații sociale și astfel, se creează clivaje.

Ultimele două documentare din această listă ne arată două orașe diferite din punct de vedere cultural, Istanbul și București, însă vedem cum capitala noastră are în comun unele tendințe de planificare urbană ale Istanbulului.