De ce Holocaustul a fost chiar mai rău decât se credea

Cam orice om care cunoaște un dram de istorie a auzit de Holocaust și de ororile acestuia. Un studiu arată în detalii nemaivăzute cât de crudă a fost mașinăria de ucis a naziștilor.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evrei, rromi, homosexuali și mulți alți oameni la fel de nevinovați erau trimiși în așa-numite tabere – doar că acelea nu erau cu adevărat tabere, ci lagăre ale morți. Mulți dintre oamenii care ajungeau acolo, mureau după câteva ore. O parte din ei nici nu apucau să ajungă în lagăre, murind pe drum, din cauza condițiilor cumplite de transport. Toate aceste morți s-au desfășurat în cadrul Operațiunii Reinhard, prin care Hitler căuta să grăbească procesul de ucidere în masă.

„Deși Holocaustul este unul din cele mai bine documentate genocide din punct de vedere istoric, există surprinzător de puține date cantitative disponibile”, a explicat biomatematicianul Lewi Stone, de la Universistatea Tel Aviv din Israel. „Pentru că naziștii au distrus aproape toate dovezile masacrului, este important să încercăm să dezvăluim ce s-a întâmplat cu adevărat la acea vreme”.

Astfel, Stone a analizat documentele care arătau când plecau și când veneau niște „trenuri speciale” pe Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate Naționale Germane). „Rețeaua feroviară Reichsbahn a fost o componentă critică a planului nazist de genocid și distrugere”, a explicat Stone în studiu. „Documentele care arată programul și mișcarea trenurilor,  așa fragmentate cum sunt, au devenit de atunci o sursă importantă de date, folosită pentru a estima modelele spațiale și temporale ale victimelor care erau trimise către taberele morții”.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Locurile principale de desfășurare a Operațiunii Reinhard erau lagărele Belzec, Sobibor și Treblinka din Polonia ocupată de nemți. Aceste lagăre erau echipate cu camere uriașe de gazare, unde milioane de oameni au murit. Când Hitler a inspectat lagărele morții în 1942, nu a fost mulțumit, și a ordonat grăbirea operațiunilor, după cum a povestit un ofițer SS.

Deportarea oamenilor la lagărul de exterminare Treblinka (Foto – Institute of National Remembrance)

Astfel, între august și octombrie 1942, documentele cu programul trenurilor înregistrează un „puls al morții”- adică o fază de „omoruri hiperintensificate”, în care rata genocidului a crescut vreme de 100 de zile. În acele trei luni, peste 1,47 milioane de evrei au fost uciși, după cum arată datele analizate de Stone (mai mult de un sfert din numărul total de evrei uciși în cei șase ani de Război Mondial). Așadar, naziștii ucideau în jur de 15.000 de oameni pe zi, cam de „10 ori mai mult decât se credea în mod normal”.

„Mașina de exterminare extrem de eficientă a naziștilor probabil ar fi continuat lejer pentru multe alte luni”, a zis Stone. „În schimb, pulsul enorm al morții… a consumat marea majoritate a posibilelor victime de origine evreiască. Scăderea rapidă a ratei morții care a urmat… pur și simplu reflectă faptul că în acel punct mai erau foarte puține victime de origine evreiască rămase în viață pentru a fi ucise în Polonia ocupată de nemți”.

Dacă vrei să afli mai multe despre descoperirile făcute de Stone, le poți găsi în jurnalul Science Advances.