Primul om care a străbătut Antarctica de unul singur (și, mai ales, de ce?)
Acum aproape două luni scriam despre exploratorul Colin O’Brady, omul care voia să străbată Antarctica de unul singur. Șansele de reușită ale lui O’Brady nu erau cele mai fericite, din moment ce toți oamenii care au mai încercat înaintea sa acest experiment fie s-au dat bătuți, fie au murit.
Cu toate astea, exploratorul în vârstă de 33 de ani a reușit să își termine călătoria de 1.600 de kilometri pe continentul alb în 54 de zile, fără să fie nevoie de reaprovizionări. Fără acestea din urmă, bărbatul a trebuit să care toate proviziile după el pe o sanie.
Exploratorul a fost mult mai rapid decât își propusese inițial. El credea că această călătorie va fi gata abia după 70 de zile, dar a terminat cu 16 zile mai devreme. Astfel, a bătut recordul exploratorului britanic Louis Rudd, care traversa Antarctica pe alt traseu, în același timp cu el, și care mai avea 50 de kilometri de parcurs atunci când O’Brady a trecut de linia de finiș de la Ghețarul Leverett.
Atunci când O’Brady a plecat la drum, sania pe care o trăgea după el avea 180 de kilograme și conținea un cort, un sac de dormit, camere, un telefon satelit, 14 kilograme de combustibil pentru gătit și 100 de kilograme de mâncare.
„Este o mare ecuație matematică din moment ce fiecare calorie pe care o adaugi la sanie, desigur că adaugă greutate la sanie”, a spus exploratorul, conform Business Insider. „Vrei cele mai eficiente calorii, dar în cele mai ușoare pachete”.
Dieta lui O’Brady a constat astfel în ovăz, mese uscate prin înghețare, supă și niște batoane speciale Colin, realizate de sponsorul său, Standard Process Supplements. În noiembrie, el a scris pe Instagram că mănâncă literalmente „aceleași lucruri în aceeași ordine în fiecare zi”.
Vezi această postare pe Instagram
Bărbatul a spus că ultima parte din călătorie a fost și cea mai grea. „Deși ultimele 32 de ore au fost unele dintre cele mai provocatoare ore din viața mea, au fost, sincer să fiu, unele din cele mai bune momente pe care le-am experimentat vreodată”, a zis el. „Eram prins într-o stare profundă de gândire tot timpul, concentrat în mod egal pe scopul final și permițându-i minții mele să își amintească lecțiile profunde ale călătoriei”.