Cum ar fi viața ta dacă ai putea hiberna (cum fac unele animale)
Te-ai întrebat vreodată cum ar arăta viața ta dacă iarna ai hiberna la fel ca un urs? E adevărat, omul are multe de făcut și ar rata multe lucruri importante, dar ce-ar fi dacă ai putea lua o pauză câteva luni?
Dacă ești o persoană mai leneșă, căreia îi place să doarmă și îți displac și anotimpurile reci, s-ar putea să îți cam surâdă ideea de a hiberna.
O mulțime de mamifere hibernează iarna: ursul, ariciul, unele specii marsupiale mici, liliecii, chiar și o subspecie de primată o face pentru că așa s-a adaptat luptei pentru supraviețuire.
Dar, dacă omul e cel mai inteligent animal, de ce n-ar încerca și el să hiberneze? În filmele SF, probabil ai văzut măcar o dată cum, în timpul călătoriilor interstelare, astronauții se bagă în niște containere unde li se induce o stare de hibernare și rămân astfel cu lunile sau chiar cu anii.
Dacă, ipotetic vorbind, hibernarea ar fi posibilă și la om, fără să-i pună în pericol viața, ar exista unele efecte secundare? Știința îți spune că da.
De ce au ales unele animale să hiberneze
Pentru animalele menționate, hibernarea este un fel de toropeală, caracterizată prin reducerea metabolismului și, implicit, reducerea consumului de energie, a ritmului cardiac și a temperaturii corpului.
Dar, nici ele nu hibernează pentru că așa au fost “programate”. Factorii de mediu și selecția naturală au determinat în timp unele specii și subspecii să se adapteze la iernile dure din timpul erei glaciare, când hrana era greu de găsit.
Prin urmare, omul nu a simțit niciodată nevoia să hiberneze pentru că nu a fost nevoie. El a găsit alte forme de a se adapta la frig: și-a schimbat dieta, și-a creat adăposturi călduroase și a purtat mereu haine care să-l protejeze de degerături și de hipotermie. Nici azi nu ai renunțat la aceste forme de adaptare și nici nu o vei face, pentru că doar astfel vei supraviețui, fără să-ți distrugi organismul.
De ce omul nu poate să hiberneze
Dacă, însă, omul ar încerca să-și inducă în mod artificial starea de hibernare, creierul ar avea de suferit din cauza inactivității îndelungate.
A fost studiat creierul înainte și după hibernare la unele animale și nu s-a observat vreo modificare. Dar, creierul uman este diferit de al altor specii. Mai multă inteligență necesită mai mulți nutrienți și oxigen, pe care nu i-ar primi decât într-o proporție prea mică într-o eventuală stare de hibernare.
La om, încetinirea funcțiilor cerebrale înseamnă reducerea și reorganizarea sinapselor (legăturile dintre neuroni). Inevitabil, asta ar duce la pierderi semnificative de memorie sau mai rău. Gândește-te la cazurile unor oameni al căror creier a fost privat doar câteva minute de oxigen și au rămas cu sechele pe viață.
Și, mai e o problemă…una urgentă: cum sau când te-ai mai duce la toaletă să-ți rezolvi “problemele”? Când hibernează, animalele menționate mai sus nu-și mai exercită cele două funcții excretoare ca în perioadele în care sunt active, pentru că reziduurile sunt “reciclate” de organism ca să conserve mai multă energie și nutrienți.
La om, asta nu se poate, chiar dacă ți-ai pune o ploscă. În plus, slăbirea sistemului imunitar ar însemna să fii mai vulnerabil la infecții și boli.
Prin urmare, pentru om, hibernarea ar însemna leziuni pe creier, pierderi de memorie, probleme digestive și cu vezica urinară și boli sau infecții. Parcă nu mai sună deloc tentantă ideea hibernării, mai ales că ai pierde o grămadă de distracții.