Gena care îi face pe unii oameni să fie mai activi în timpul nopții
Unii oameni sunt mai activi noaptea – tocmai de aceea li se mai zice și „bufnițe de noapte”. Pentru acești oameni, integrarea într-o lume croită pentru persoane active ziua este destul de dificilă.
Un studiu arată că oamenii care se culcă foarte târziu și se chinuie să se trezească dimineața nu sunt leneși, ci pur și simplu au un ceas intern ușor dereglat. Mai exact, ei sunt programați genetic să fie cu aproximativ două ore în urmă față de restul populației, din cauza unei mutații a unei gene numite CRY1.
„Purtătorii mutației au zile mai lungi decât le oferă planeta, astfel încât se joacă de-a prinselea pe tot parcursul vieților lor”, a subliniat cercetătoarea șefă Alina Patke, de la The Rockefeller University din New York.
Când vorbim despre acești oameni mai activi noaptea, nu ne referim însă la cei care au ajuns să fie așa din cauza smartphone-urilor, ci la cei care adorm târziu chiar și în absența dispozitivelor moderne și a luminilor electrice. Prin comparație, cei din prima categorie pot fi dezvățați de obiceiul de a se culca târziu în câteva zile dacă merg la camping în afara orașului și stau departe de telefon, pe când bufnițele de noapte nu. Oamenii din a doua categorie sunt adeseori diagnosticați cu boala fazelor de somn întârziate – o boală de care suferă 10% din populația lumii.
Cei care suferă de această boală sunt mai predispuși la anxietate, depresie, boli cardiovasculare și diabet decât cei care au un program de somn considerat normal.
„Este ca și cum acești oameni ar avea jet lag [senzația ciudată experimentată de oamenii care călătoresc între țări cu o diferență semnificativă de fus orar„, a spus unul din cercetătorii din spatele studiului, Michael Young. „Dimineața ei nu sunt gata ca noua zi să vină”.
Ce mutație genetică au oamenii care se culcă atât de târziu
Dacă majoritatea oamenilor au un ceas intern de 24 de ore – timp în care procesele naturale ale corpului uman, precum digestia, somnul și regenerarea celulară au timp să se desfășoare – cei care nu pot adormi mai devreme au un ceas intern de până la 26 ore și jumătate. Acest lucru s-ar putea datora mutației genei CRY1, după cum Patke și restul echipei de cercetare au descoperit în urmă cu aproape un deceniu, când o femeie de 46 de ani care nu putea deloc să adoarmă devreme a venit la clinica lor.
Pentru a înțelege mai bine ce este cu această genă, e bine de știut că ceasul nostru intern începe în fiecare zi prin construirea proteinelor activatoare în celulele noastre. Aceste proteine activatoare produc inhibitori proprii care, cu timpul, ajung să le incapaciteze. Atunci când toți activatorii dintr-o celulă au fost reduși la tăcere, inhibitorii nu mai sunt produși. Mai apoi, treptat, activatorii revin și încep din nou ciclul pentru a doua zi.
Proteina produsă de gena CRY1 este unul dintre acești inhibitori de care vorbeam mai sus. Totuși, oamenii de știință nu puteau înțelege cum o singură mutație din genă ar putea avea efecte atât de extreme asupra ceasului intern.
În noul studiu, cercetătorii au analizat gena CRY1 și în rândul membrilor din familia extinsă a femeii. Astfel, au descoperit că toți aveau aceeași mutație. Oamenii de știință și-au dat seama că modificarea determină lipsa unei bucăți mari din proteină, ceea ce face ca proteina CRY1 inhibitoare să devină prea activă și să suprime activatorul mai mult timp decât ar trebui. Rezultatul? Ceasul intern al celulelor este întârziat.
„Un ciclu extern și o igienă bună a somnului pot ajuta să forțeze un ceas care merge încet să se acomodeze la o zi de 24 de ore”, a zis Patke. „Pur și simplu va trebui să încercăm mai din greu. Nu este de neconceput ca în viitor să se dezvolte medicamente în baza acestui mecanism”.