Eroii de la Cernobîl care au salvat milioane de oameni

Explozia de la Cernobîl a fost cel mai dezastruos accident nuclear din istorie. Deși pare greu de crezut, totul ar fi putut fi mult mai rău.

La 33 de ani de la dezastru, povestea exploziei de la Cernobîl e încă celebră. HBO chiar a lansat recent o mini-serie pe tema aceasta, care are foarte mare succes. Totuși, există și multe aspecte care nu sunt foarte cunoscute pentru toată lumea.

Un exemplu ar fi efortul celor trei bărbați care au redus semnificativ proporțiile dezastrului.

Totul a pornit de la un test al sistemului care a dus la explozia reactoarelor nucleare ale centralei. Radiațiile rezultate au fost de 400 de ori mai intense decât cele de la bomba atomică de la Hiroshima, de exemplu.

Trucul pentru ca robinetele din baie să fie mereu strălucitoare. Cu ce trebuie să le ștergi ca să rămână curate zile la rând

Iluzia optică care îți păcălește creierul. Dacă vezi două fețe în culori diferite, ai picat în capcană, de fapt

Consecințele au fost unele deosebit de grave. Zeci de oameni au murit instantaneu. Ulterior, s-a ajuns la atât de mulți morți încât numărul acestora este dificil de estimat. Cei de la Greenpeace estimează că s-a ajuns la undeva la între 93.000 și 200.000 de morți, ca rezultat al dezastrului. De asemenea, experții spun că numărul continuă să crească și acum, la peste 30 de ani de la accident.

Dezastrul de la Cernobîl ar fi putut fi mult mai grav

La cinci zile după explozie, autoritățile sovietice au descoperit că interiorul reactorului care explodase continua să se topească; acesta era alcătuit din 185 de tone de material nuclear. Sub el, exista o sursă uriașă de apă, folosită pentru a răci componentele centralei de la Cernobîl. Problema ar fi fost următoarea: când metalul radioactiv topit ar fi intrat în contact cu apa, o nouă explozie s-ar fi putut declanșa. Ca urmare, dezastrul ar fi fost unul imens și o mare parte a Europei ar fi putut fi contaminată.

Planul pe care autoritățile l-au gândit a fost unul simplu. Trei bărbați în echipament de scufundări trebuiau să înoate în apa respectivă și să deschidă supapa prin care apa se putea scurge. Asta înainte ca materialul radioactiv să intre în contact cu aceasta.

Misiunea ar fi fost una extrem de periculoasă, dacă nu chiar sinucigașă. Toată lumea știa că oricine ar fi intrat în apa radioactivă de la Cernobîl ar fi urmat să trăiască suficient cât să ducă la bun sfârșit misiunea și cam atât.

Trei bărbați s-au oferit voluntari. Unul trebuia să țină lanterna, în timp ce ceilalți doi urmau să rotească robinetele pentru a permite apei să se scurgă. Procesul a fost unul lent și complicat. Lumina era extrem de slabă și, la un moment dat, lanterna a încetat să funcționeze. Totuși, asta numai după ce reușiseră deja să identifice o țeavă care i-ar fi condus spre robinetele care trebuiau rotite.

Cu fiecare minut petrecut în apa radioactivă, scafandrii erau tot mai afectați. Pe întuneric, cei trei au dus la capăt misiunea. Au deschis robinetele și apa s-a scurs rapid. Au salvat astfel omenirea de o nouă explozie de la Cernobîl ale cărei efecte ar fi fost catastrofale.

Surprinzător, cei trei au supraviețuit misiunii. Alexey Ananenko și Valeri Bespalov au primit premii de la președintele Ucrainei, în 2018. Cel de-al treilea, Boris Baranov a murit în 2005, iar premiul i-a fost acordat post-mortem.