Cele mai bune filme care n-au ajuns la Oscar, dar merită văzute

În fiecare an sunt lansate o grămadă de filme, dintre care doar câteva ajung să fie nominalizate la Oscar. Chiar și așa, evenimentul ăsta nu reprezintă o literă de lege când vine vorba de preferințe, altfel n-ar mai face nimeni filme.

[related]

Cum anul ăsta s-a dovedit a fi unul controversat pentru cinematografie, m-am gândit să-ți fac o listă de recomandări din 2018 care n-au fost băgate în seama de Academie. Încerc să acopăr cât mai multe categorii, că, vorba aia, fiecare cu gusturile lui.

Hereditary (horror, dramă)

Încep cu filmul care m-a surprins cel mai mult că nu a pușcat nicio nominalizare. Din punctul meu de vedere, Hereditary este unul dintre cele mai bune horror-uri din ultimul deceniu. O familie începe să se confrunte cu tot mai multe fenomene ciudate, după decesul unui membru. Prea multe detalii despre poveste nu pot să dau, fără să nu intru în spoilere.

Chiar dacă sună a ceva ce s-a mai făcut deja, atmosfera, jocul actoricesc și felul în care se desfășoară evenimentele fac filmul să pară original. Dar e destul de cunoscut că cei de la Academie nu sunt mari fani ai genului horror, plus că au semnat deja condica în 2017 cu Get Out. Probabil că vor mai trece câțiva ani până când un horror să reintre în grațiile Oscarurilor. Dar tot zic că Toni Collette ar fi meritat măcar o nominalizare pentru rolul din Hereditary.

Overlord (acțiune, horror)

ȘOC! Vedetele fac dragoste sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Bomba momentului! Ion Iliescu, 'încătușat' de autorități! NU mai are scăpare...

Cred că cel mai simplu mod în care pot explica de ce Overlord e mișto e ăsta: soldați americani găsesc zombie naziști. Atât. Știu, sună stupid, dar orice fan al filmelor de acțiune va aprecia această operă cinematografică.

În ciuda plotului ridicol, filmul este reușit pentru că are scene de război făcute cum trebuie, nu e plin de personaje care iau decizii proaste doar de dragul de a lungi povestea și, cel mai important, nu are scene de umplutură. Te ține atent până la final și zău că e tot mai rar să vezi un film de acțiune care să țină de cont de toate acestea.

Bad Times at the El Royale (crime, mystery, drama, probabil că un pic din toate)

El Royale este un hotel în care ajung să se cazeze mai multe persoane cu niște secrete urâte. Nu se cunosc și nu au nimic în comun, dar secretele lor ajung să iasă la iveală și să le dea planurile peste cap.

Practic e un film cu mai multe povești care ajung să se lege una de alta. Distribuția e excelentă, deși nici unul din personaje nu are un rol principal. Unii ar zice că Jeff Bridges are rolul cheie, dar eu cred că fiecare personaj este relevant în egală măsură. În rest e un film care are câte un pic din toate, gen acțiune, drame, mistere, un cult, cântece și întorsuri de situație.

Black ‘47 (acțiune, dramă)

Acțiunea are loc în Irlanda, în timpul Great Famine, adică marea foamete care a paralizat țara între 1845 și 1849. Black ‘47 spune povestea unui soldat irlandez care a fugit de război, înapoi la familie. Acasă găsește orori mai mari ca cele din război, pentru că foametea a scos tot ce-i mai rău din oameni.

Filmul este destul de brutal, pentru că nu se ferește să-ți arate unele dintre cele mai extreme condiții cu care umanitatea se poate confrunta. Pe scurt, Black ‘47 este un film despre supraviețuire, dar și despre răzbunare și dreptate.

Mandy (acțiune, fantasy)

Nu știu când ai văzut ultima dată un film reușit cu Nicholas Cage, dar Mandy mi-a amintit că tipul e un actor excelent, atâta timp cât scenariul îi permite. Mandy e un film atipic care se bazeaza enorm de mult pe imagine. E un film frumos de privit și oriunde ai pune pe pauză, ți-ar ieși un wallpaper superb.

Povestea e simpluță, dar bine susținută de imagine. Un cuplu de hipioți trăiește fericit într-o pădure, însă viața lor este distrusă de o gașcă de ciudați. Și când spun ciudați, nu glumesc, nimic din filmul ăsta nu pare normal. Nu vreau să intru în prea multe detalii, dar cert e că de la jumătate filmul se transformă și devine brutal.

Upgrade (SF, thriller)

Categoria SF este una destul de vastă în care intră cam orice film care menționează vag un concept futurist, chiar dacă filmul nu este despre asta. În mod evident, Upgrade nu este așa, din contră, e un SF în adevăratul sens al cuvântului.

Acțiunea are loc undeva în viitor, într-o lume în care toate aspectele din viața sunt controlate prin tehnologie. Protagonistul e mai tehnofob și preferă să o ardă oldschool, însă dă de belele și n-are încotro, decât să accepte că are nevoie de tehnologie. Adică de un chip implantat care-l face bun la toate.

E un film alert cu o poveste bine închegată, ba chiar are și un mic plot twist, ca să nu fie lucrurile prea evidente. Ce-i și mai interesant e că filmul a avut un buget destul de mic, 3-5 milioane de euro, și tot a reușit să fie mai bine pus la punct decât o grămadă de blockbustere.

American Animals (biografic, comedie, drama)

Filmul este inspirat dintr-un caz real. De fapt, „inspirat” e puțin spus, pentru că e fix povestea unui grup de studenți care au avut cea mai slabă tentativă de jaf. Cei patru tineri încearcă să fure niște cărți foarte rare și valoroase, însă execuția planului e cel puțin ridicolă.

Ceea ce face American Animals să fie demn de urmărit e faptul că autorii originali ai jafului apar în film, în timp ce povestea este reconstituită de actori. E ca un documentar, numai că nu e documentar. Știu, sună ciudat, dar chiar e un mod inovativ de a spune o poveste, fără să transformi filmul în documentar.

Alte mențiuni memorabile

Aici îți mai dau la grămadă câteva recomandări, în cazul în care cele de mai sus nu sunt suficiente. Odată ar fi cele două filme care seamănă, chiar dacă nu s-au inspirat unul de la altul, dar pur și simplu s-au nimerit să apară în același ani – A Quiet Place și Bird Box. Ambele prezintă o lume post apocaliptică în care niște entități fac probleme.

În A Quiet Place, creaturile au un auz fin și toată lumea trebuie să aibă grijă să nu facă pic de zgomot. Nici măcar vorbitul în șoaptă nu te salvează. În Bird Box, entitatea te face să te sinucizi dacă te uiți la ea, așa că toată lume supraviețuiește legată la ochi. E drept, primul exemplu are o nominalizare la Oscar, dar nu puteam vorbi de Bird Box fără să menționez și A Quiet Place.

[related]

Pentru fanii SF, mai există Annihilation, produs de Netflix. E cu natură, mult verde, frumos de privit. O altă mențiune e Searching, un film despre o disparție și un tată disperat să-și recupereze fiica, însă toată povestea e spusă prin display-uri, convorbiri și mesaje. S-ar putea să te simți puțin nostalgic când vezi cum a evoluat tehnologia în doar câțiva ani.

Posibil să-mi fi scăpat câteva, dar cred că tot ai reușit să bagi ceva pe listă de aici. Sau poate ai vrea să ne recomanzi nouă altele.