Traficul din București e o adevărată minunăție contemporană, un nod gordian pe care niciun cutezător n-are voința sau puterea să-l deznoade.
[related]
Pe 14 februarie, când lumea era ocupată să fie veselă sau tristă de ziua lui Valentin, eu eram ocupat să stau. Și am stat destul de mult, până m-am enervat, iar după ce m-am enervat mi-am dat seama că nu prea am de ales și că trebuie să mai stau. Ploua, suficient cât să nu vrei să o iei la pas pe străzi sau cât să eviți transportul în comun și să-ți scoți mașina din parcare.
Am stat până am amorțit pe scaunul din 783, din drum către aeroport către, speram eu, Piața Unirii. Un drum care, în condiții ideale, durează în jur de 40 de minute, s-a tăiat brusc pentru mine după vreo oră și patruzeci de minute, timp în care am ajuns la Piața Victoriei. Până acolo, însă, am stat 30 de minute cam degeaba, între Arcul de Triumf și Piață, unde am coborât ca să nu mai pierd încă 30-60 de minute până la Unirii.
N-am avut timp suficient să contemplu asupra condiției umane în societatea contemporană, dar a fost suficient cât să-mi dau seama când se va rezolva problema traficului din București, dar și cât să fac o fotografie, cea de mai sus.
Sunt câteva lucruri pe care nu le poți face pentru a împiedica aglomerarea orașului. Nu poți să pui mașinile să circule în zile pare sau impare, ca în vremurile alea, nu poți să interzici oamenilor să aducă diverse cazane la mâna a patra în țară și nici nu poți să le dai gepeleu pe cartelă, ca să o lase mai ușor cu mașina personală. Dar sunt alte lucruri care pot fi făcute și care nu necesită să muți munții din loc.
Parcul RATB trebuie modernizat, reparat, cârpit, spune-i cum vrei. O treime din ce-am putea folosi e mâncat de rugină în depouri, pentru că șoferii nu-și permit să vină cu bani sau piese de acasă ca să facă reparații pe care ar trebui să le asigure regia. Asta pentru că regia toacă banii pe stilouri de lux, sau cel puțin o făcea acum câțiva ani. Lucrurile nu par să se fi schimbat, însă. Mi-e scârbă de RATB ca un întreg: pe nicio rută autovehiculele nu-și respectă programul, majoritatea vehiculelor nu sunt curate, cu indulgență, iar ocazional te mai și bați cu controlorii. Și aceeași scârbă o au majoritatea care coboară la metrou sau care urcă în propriile mașini, chit că din cinci locuri ocupă doar unul. Așadar, să rezolvăm problema RATB.
Tot la capitolul RATB intră și benzile dedicate pentru transportul în comun. Avem câteva, mai mult sau mai puțin utile, pe porțiuni mici din oraș, iar astă-vară am avut și experimentul din nordul Bucureștiului. Dacă te uiți unde a fost făcută banda și care sunt condițiile de drum, îți vei da seama că nu e nimic mai mult decât un heirupism în general și de un ”noi am încercat”, în particular.
Autobuzele n-au problema asta, dar ce nu știu unii care au, însă, carnet, e că troleibuzele și tramvaiele n-au cum să ocolească orice mașină parcată de-a curmezișul. Da, boss, stai 5 minute și-ai lăsat-o pe avarii.
Da, boss, ai X5 și ai lăsat-o două ore fără avarii. Amândoi sunteți idioți.
Dragoste cu de-a sila nu se face, dar educația civică s-ar putea face cu amenda în geam. Asta dacă Poliția Locală n-ar fi prea ocupată să meargă pe contrasens pe strada cu sens unic din fața blocului meu, sau dacă Poliția Rutieră… și-ar face treaba. Ridicarea mașinilor a dispărut, din varii motive, dar n-ar strica să dai câteva sute de lei amendă și alte câteva sute de lei să-ți scoți mașina dintr-o fundătură a Bucureștiului. A, nu sunt locuri de parcare, corect.
Primăriile Bucureștilor n-au cum să fie preocupate de locuri de parcare, când e încă profitabil să faci trotuare cu două rânduri de borduri, trotuare cu borduri de plastic peste bordurile clasice și alte trotuare peste trotuare.
E frumos să votezi pe trotuare v2.0, dar când stai blocat în trafic, amintește-ți cu cine ai votat sau ce ai preferat să faci în ziua aia în loc să mergi la urne. Revenind la parcări, unele există și sunt pline, altele există și sunt goale, iar a treia categorie e a parcărilor care vor fi.
Parcarea din subteran de la Universitate e scumpă? Asta înseamnă că mașina pe care o conduci e un lux pe care nu ți-l permiți. Cât despre ultima categorie, Primăria o scaldă de mai bine de patru ani cu parcarea de la capătul șoselei Pantelimon. Nici în următorii cinci nu va fi gata, că lipsește un aviz, că nu sunt bani, că s-a supărat constructorul, că așa și pe dincolo.
Ar mai fi și metroul, care momentan merge bine.
Când căutam un apartament în care să mă mut, acum ceva luni, vedeam anunțuri din Drumul Taberei, iar în unele aflam că la ”2 minute distanță va fi stația de metrou”. O situație sinistră din care nu cred că locuitorii cartierului speră să iasă prea curând.
Oricând vezi o știre despre Magistrala 5 la televizor sau pe internet, poți fi sigur că este anunțată o nouă întârziere. Momentan, asta e o glumă, dar s-ar putea transforma într-o tragedie dacă metroul trece din subordinea Ministerului Transportului în cea a Primăriei Capitalei.
[related]
Magistrala 6? Un înlocuitor bun pentru modernizarea liniei directe CFR dintre Gară și aeroportul Henri Coandă. Din modernizarea liniei de tren nu ies bani de expropieri pentru construcția metroului. Iar despre celelalte magistrale pe care le-ai mai văzut uneori pe hărți ale viitorului, nici n-are rost să mai vorbim.
Ar mai fi câteva lucruri care vor contribui la rezolvarea problemei traficului din București. Construcția de piste de biciclete și încurajarea folosirii bicicletelor ca mijloc de transport, nu prin pomană electorală și cascadorii piaristice.
[readmore]
Încurajarea ride-sharingului și a carpooling-ului: dacă tot vrei să mergi cu mașina, mai ia câțiva care merg în direcția ta. Chiar dacă o să te acuze taximetriștii că ești uberist jegos și că din cauza ta s-a dus de râpă traficul din Capitală. Despre autostrăzi suspendate sau despre visele Centurii cu mai mult de o bandă pe sens ar fi deja insultător să amintesc, așa că rămânem la soluțiile simple, care pot fi implementate simultan și gradual, pentru eficientizare.
[related]
Și totuși, când se va rezolva problema traficului din București? Să spun că niciodată ar fi brutal, însă sunt mari șanse să ajung la vârsta la care ar trebui să-mi duc copiii la școală și să-mi fac cruce înainte să plec de acasă.
Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.