Cum am ajuns să ne pierdem simțul olfactiv față de strămoși

De multe ori, când vine vorba de a face diferența între anumite mirosuri nu ne este atât de ușor pe cât ne-ar fi dacă am fi puși să distingem între culori.

Strămoșii noștri ar fi avut un simț olfactiv mult mai dezvoltat decât al nostru, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Radbound din Olanda. Oamenii moderni au ajuns să nu mai acorde o importanță sporită mirosurilor, prin comparație cu alte simțuri.

Există o excepție a acestei reguli – mai exact, vânătorii Jahai care trăiesc în Malaezia. Pentru ei, mirosurile și culorile sunt la fel de ușor de distins. Cercetătorii cred că acest lucru se datorează faptului că acești oameni încă vânează. „A existat de multă vreme un consens că «mirosul este simțul mut, cel fără cuvinte»”, a zis Asifa Majid, de la Universitatea Radbound. „Dar oamenii Jahai din Peninsula Malaezia se pricep mult mai bine la numirea mirosurilor decât vorbitorii de engleză”.

Pentru a înțelege mai bine abilitatea neobișnuită a populației Jahai din Malaezia de a detecta mirosuri, cercetătorii au studiat două grupuri care trăiesc în pădurea tropicală din Peninsula Malaezia. Primul grup era format din vânătorii Semaq Beri, iar al doilea grup era format din agricultorii Semelai. „Dacă ușurința numirii mirosurilor este legată de practicile culturale, atunci ar trebui să ne așteptăm ca populația Semaq Beri să se comporte ca cea Jahai și să numească mirosurile la fel de ușor ca pe culori, în timp ce populația Semelai ar trebui să aibă alte obiceiuri”, au scris cercetătorii.

Momente cutremurătoare la înmormântarea Andreei, fiica lui Igor Cuciuc. Gestul sfâșietor făcut de îndrăgitul artist

Ce este gheața neagră, pericolul invizibil de pe șosele în sezonul rece. Detaliul la care trebuie să fie atent orice șofer iarna

Participanților le-au fost oferite șaisprezece mirosuri, dintre care portocală, piele, banană, lămâie, usturoi, cafea, măr, ananas, trandafir și pește. De asemenea, le-au fost date 80 de mostre de culoare. Participanții au fost întrebați în limba lor despre ce mirosuri și ce culori puteau identifica.

Vânătorii Semaq Beri au reușit să numească mirosurile și culorile cu aceeași ușurință ca vânătorii Jahai. Însă agricultorii Semelai au avut aceleași rezultate precum vorbitorii de engleză, venindu-le dificil să identifice mirosurile.

Rezultatele studiului sugerează că scăderea capacității de a distinge mirosuri esate un produs al adaptării culturale – o ipoteză validă, în lumina celor descoperite. Ceea ce rămâne de aflat este ce rol joacă infrastructura biologică în întreaga poveste.