Opt personalități care au schimbat lumea cu invențiile lor

Lumea, și tot ce ține de ea, este schimbată de oameni. Fie în bine, fie în rău, oamenii au transformat și au scris istoria lumii, încă de la începuturile ei.

Să alegi câțiva oameni care și-au pus amprenta asupra lumii și a istoriei ei este destul de greu. Asta pentru că nu știi la ce te referi prin această schimbare: au schimbat-o în bine sau au schimbat-o în rău?  Ca Hitler, de exemplu. Sau câți astfel de oameni există, ținând cont că, probabil, și în anii 200 au existat astfel de personalități, care au ajutat, mai mult sau mai puțin, la evoluție. Dar nu știi asta, pentru că dovezile sunt cam seci.

În orice caz, când vine vorba de tehnologie, lucrurile par a fi mai simple. Evoluția lumii din punct de vedere tehnologic, este scrisă. Plus că în acest caz, lumea a fost schimbată în bine. Astfel, locurile fruntașe sunt ocupate de opt savanți care au lăsat moștenire o lume mai bună și mai ușor de trecut prin ea

Henri Coandă și avionul cu reacție

Henri Coandă (iunie 1886-noiembrie 1972) a fost un academician și inginer român, pioner al aviației și cel care a descoperit efectul care îi poartă numele. Aeronava Coandă- 1910 a fost primul avion cu propulsie prin reacție din lume conceput, proiectat, construit, testat și pilotat de românul Coandă, când avea doar 24 de ani.

Averea surprinzătoare pe care o are Călin Georgescu. Ce mașină conduce candidatul la prezidențiale și unde și-ar ține banii, de fapt

Lucruri mai puțin știute despre Călin Georgescu. Din ce familie provine și câți copii are

Avionul avea fuselajul de lemn, acoperit cu placaj subțire. Secțiunea fuselajului era triunghiular-rotunjită, având elementele de direcție situate în coada în forma crucii Sfântului Andrei. Propulsorul a fost denumit de Henri Coandă la vremea aceea turbopropulsor, un motoreactor cu suflantă centrifugă conform terminologiei actuale.

Din păcate, prima lui încercare nu a avut succes. Aparatul a scăpat de sub control și s-a lovit de un zid. Din fericire, Coandă s-a ales doar cu o spaimă zdravănă și câteva contuzii minore pe față și mâini.

În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru dispozitivul cu devierea unui curent de fluid care pătrunde într-un alt fluid, fenomenul numit astăzi Efectul Coandă. El constă în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex.

Nikola Tesla și curentul alternativ

Nikola Tesla (iulie 1856-ianuarie 1943) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. El va rămâne în istorie pentru contribuțiile sale pentru curentul alternativ (AC). Invențiile și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ. Au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

Curentul alternativ este curentul electric al cărui sens se schimbă periodic, spre deosebire de curentul continuu, al cărui sens este unidirecțional (deplasarea electronilor într-o singură direcție constantă).

Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă, oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice.

Alexander Graham Bell și telefonul

Bell (martie 1847-august 1922) a fost un om de știință care în 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite: telefonul de astăzi. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.

În 1861, profesorul Johann Philipp Reis a descoperit un ”aparat de vorbit la distanță”, însă nu s-a ocupat de perfecționarea lui. În 1873, Bell încearcă să perfecționeze „telegraful harmonic”, experimente care vor fi folosite mai târziu în înregistrarea sonoră. Astfel, construiește ”fonoautograful”, care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă.

Pe 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis.

Reis a și denumit aparatul inventat „Telephon” și este inventatorul inițial a aparatului construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell depune o cerere de brevet și în America. După brevetul acordat greșit lui Bell, aparatul lui nu a putut să funcționeze, fapt care a dus la mari controverse. Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray.

Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat, spre deosebire de Bell, un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un astfel de aparat mult mai târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit după patentul acordat inițial lui Bell.

Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită.

Guglielmo Marconi și radioul

Marconi (aprilie 1874-iulie 1937) a fost un inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie, adică radioului. La numai 21 de ani, Marconi a făcut la Londra o demonstrație prin care arăta lumii dispozitivul său ciudat, cu care putea transmite semnale la distanță, fără fir.

Deși presa și publicul nu l-a băgat în seamă, catalogându-l ca fiind un ”tânăr pus pe șotii”, crezând că ceea ce face este un truc, el a continuat experimentele. Un an mai târziu a fost capabil să transmită semnale de cod pe o distanță de șase kilometri, iar în 1902 a reușit să transmită primul semnal radio peste Atlantic. Însă momentul de glorie și recunoștiința cuvenită a venit în 1903, când a pus aparatul la dispoziția președintelui american Roosvelt, ca să-i transmită felicitări regelui Eduard al VII-lea al Angliei.

Scufundarea Titanicului a fost proba de foc a telegrafiei fără fir a lui Marconi. Datorita ei, cei de pe vas au putut alarma navele aflate în trafic. Fără telegraful fără fir, Titanicul ar fi dispărut fără urmă, cu tot cu supraviețuitorii care au mai rămas.

Alan Turing și calculatorul

În scurta viață pe care a dus-o, Turing (iunie 1912-iunie 1954) a avut timp să lase o moștenire de care se bucură toată planeta. Informatician, matematician și filosof, Turing a contribuit la dezvoltarea informaticii, aducând o formalizare a conceptelor de „algoritm” și „computație”, cu ajutorul mașinii Turing, considerată a fi un model de calculator generic.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial el a condus secțiunea responsabilă de criptanaliza mesajelor codificate ale Marinei Germane. se spune că el a scurtat istoria neagră a războiului cu doi ani și a salvat 14 milioane de vieți. Alături de o echipă de matematicieni și criptografi, Turing a încercat și a reușit să spargă codul Enigma folosit de germani, creând un computer special pentru acest scop.

După principiul că „doar o mașină poate bate o altă mașină”, Turing s-a pus pe treabă. Enigma funcționa după un principiu simplu. Ea era dotată cu o tastatură prin care se introduce textul, literă cu literă, dar iese alt mesaj. Doar cine are cheia potrivită îl poate citi. Cheia se schimba în fiecare zi, de aceea Aliații au avut mult de muncă până să spargă codul. Germanii au ales să schimbe codul zilnic ca inamicii să nu aibă timp să găsească cheia potrivită.

Mașina creată de Turing pentru a descifra codurile Enigma s-a numit „Bombe“ și „Victory“. Alan Turing a pus fundamentele informaticii moderne, a definit criteriile inteligenței artificiale și a descifrat codurile folosite de armata germană.

James Watt și motorul cu aburi

Watt (ianuarie 1736-august 1819) a fost un inventator și inginer, fiind cel care a adus cele mai multe contribuții în Revoluția Industrială, după ce a îmbunătățit și a pus în funcționare mașina cu abur a lui Thomas Newcomen. El a inventat camera separată de condensare a aburului, respectiv reproiectarea și adaptarea regulatorului centrifugal.

James Watt este și inventatorul și cel care deține brevetul pentru locomotiva cu abur. Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă, care transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston. Această mișcare de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă.

Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revoluției industriale, fiind utilizate la locomotive, vapoare, pompe, generatoare electrice și altele.

Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun și cercetarea spațiului

Cunoscut mai ales ca Wernher von Brau (martie 1912- iunie 1977), el a fost pioner și vizionar al tezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor. Wernher von Braun, conducător al programului german de creare a rachetelor germane, cea mai cunoscută fiind V2 a fost adus în Statele Unite, împreună cu o bună parte a echipei sale științifice de la Peenemünde, printr-o operațiune secretă numită Operațiunea Paperclip.

A lucrat la programul militar american ICBM (Intercontinental ballistic missiles), apoi la NASA, ca director al Centrului Marshall pentru Zboruri Spațiale și ca șef al proiectului rachetei Saturn V, superracheta anilor ’60 care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante din seria programului spațial Apollo.

Von Braun este unanim considerat „părintele” programului spațial al Statelor Unite, fiind de asemenea amintit ca liderul științific al echipei de specialiști din Germania Nazistă, care a proiectat și realizat racheta V-2, ce a ucis peste 7.000 de oameni în Marea Britanie în 1944 și 1945.

Timothy John Berners-Lee și World Wide Web

Tim Berners-Lee este programatorul care a inventat Worls Wide Web, sau „www”, organizația care tutelează standardele Web-ului. Tim Berners-Lee a propus pentru prima dată, în martie 1989, un sistem de management al informațiilor, care la scurt timp, cu ajutorul lui Robert Cailliau, a implementat cu succes prima comunicare HTTP între un client și un server.

Primul sit web, http://info.cern.ch, creat de către Lee și ceilalți colaboratori, există și astăzi. „WWW” reprezintă totalitatea site-urilor, documentelor și informațiilor de tip hipertext legate între ele, care pot fi accesate prin rețeaua mondială de internet.

[readmore]

Documentele, care rezidă în diferite locații pe diverse calculatoare server, pot fi regăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul, inclusiv imagini, este afișat cu ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarcă paginile web de pe un server web și le afișează pe un terminal „client” la utilizator.

Invenții și inventatori mai există și, ținând cont că tehnologia este îmbunătățită și descoperită de la o zi la alta, vor mai fi. Cei opt inventatori enumerați ne-au schimbat viața, asta e clar. Poate că la vremea respectivă ei nu știau ce mină de aur au descoperit, dar noi știm. Ar fi frumos să-i amintim și să nu-i uităm.