Cel mai tare telefon pe care n-o să-l folosești niciodată

Rar trece o săptămână fără să fie lansat un telefon nou. Chiar și așa, fie că e Samsung, fie că e un iPhone, pot fi ușor eclipsate toate acestea de un model anunțat în 2009.

Palm Pre a fost prezentat la începutul lui 2009 și a fost lansat oficial în octombrie. Odată cu el a fost creat un trio remarcabil: Android, iOS și webOS. Cel din urmă era cel mai futurist pe când primele două încă păreau desprinse dintr-o epocă de piatră a tehnologiei.

În mai puțin de un deceniu, Palm Pre și tot ce-a reprezentat a fost spart în bucăți și împrăștiat prin toată lumea tehnologiei.

De ce era special Palm Pre (mai ales acum)

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Palm Pre, ca hardware, nu ieșea cu nimic în evidență în 2009. Avea un ecran tactil capacitiv mic, de 3,1 inci și rezoluție 480 x 320 pixeli, un procesor de 600 MHz și 256 MB de memorie RAM. Stocarea internă era de 8 GB. Camera foto era de 3,15 megapixeli, iar conectivitatea se făcea prin microUSB și WiFi. Bateria era de 1.150 mAh.

În același an, Apple avea pe piață iPhone 3GS cu un ecran mai mare (3,5 inci), dar aceeași rezoluție și mai mult spațiu de stocare (pentru un preț mai mare). Sigur, designul era diferit, la fel și sistemul de operare. Cât despre Google, Android era disponibil pe HTC Dream și Magic, dar și pe un Samsung Galaxy I7500. Ca hardware, doar Magic era mai bun decât celelalte.

În 2009, cam așa era piața telefoanelor.

Sigur, erau o mulțime de dispozitive de la RIM (actuala BlackBerry), HTC cu Windows Mobile și Nokia. Ca telefoane inteligente moderne, cele de mai sus defineau direcția în care merge tehnologia.

Dincolo de hardware, unde Palm Pre nu avea nimic special, tot ce era mai frumos era în software. A fost primul smartphone cu o interfață controlată prin gesturi. Le regăsești din plin pe iPhone X și vor fi în Android P.

Avea o interfață mult mai prietenoasă decât ce oferea Android (care era destul de rudimentară) și iOS (puternic conservatoare și sterilă). Apoi, zona capacitivă de la baza ecranului putea îndeplini diferențe funcționalități, cum ar fi să devină un fel de buton Alt pentru scurtături, cum ar fi tăiatul și lipitul de text.

Tot în software, avea și o căutare universală în întregul sistem de operare. Vezi așa ceva în iOS și Android acum. Colecta informații din mai multe surse, apoi le livra la o căutare rapidă.

Una dintre cele mai iconice caracteristici era distribuția aplicațiilor sub formă de „carduri”.

E ceea ce vezi în prezent în iOS. Era un meniu intuitiv ca să vezi toate aplicațiile care rulează la un moment dat. Puteau fi chiar rearanjate, ceea ce pe iOS sau Android încă e imposibil.

O altă caracteristică preluată și în BlackBerry OS 10 (anunțat în 2013) era combinarea tuturor aplicațiilor de mesagerie într-un singur loc, într-o singură interfață. Ideea încă nu-i rea, doar că niciun producător, niciun dezvoltator n-a găsit o cale de-a crea acest meniu frumos fără să pară prea încărcat.

Nu în ultimul rând, interfața webOS era capabilă să se adapteze mai multor rezoluții și diagonale. E ceva ce a preluat Google pentru Android mai târziu, ca să se poată extinde rapid. Apple încă are probleme aici, că sunt aplicații incomplete pe iPhone X (din cauza crestăturii). Dezvoltatorii încă trebuie să se ocupe manual de asta, iar unii sunt pur și simplu leneși.

Unde a pierdut cel mai mult Palm Pre

Între timp, webOS a ajuns sistem de operare folosit de LG pentru televizoarele sale smart. Restul ideilor au fost replicate într-o anumită formă de alte companii. Eșecul Palm a venit, întâi, din cauza hardware-ului. Încă nu era suficient de bun atunci pentru ce voia compania să livreze. Eșecul, la scară mai mare, a venit însă pe fondul neadaptării la noua eră în tehnologia: computerul de buzunar numit telefon.

Ca în cazul Apple, și Palm a mințit când a prezentat telefonul. Nu era gata pentru folosire cotidiană, era un prototip care trebuia lansat cât mai repede ca să-i fie justificată dezvoltarea. De la software la hardware, nimic nu era gata. Diferența față de minciunile Apple de la prezentarea primului iPhone e că, întâi, Apple era prima companie care reinventa telefonului, apoi că Palm nu a prins un contract cu un operator puternic. S-a mulțumit cu Sprint și a fost trădată de Verizon. Povestea a fost spusă pe larg în 2012 de The Verge.

webOS și Pre au sfârșit la HP, care visa să creeze un sistem de operare complex, folosit pe diverse dispozitive. N-a reușit așa ceva, a abandonat înainte să pună planul în aplicare. A mai lansat însă dispozitive care să-i urmeze lui Pre.

Ce a oferit Palm Pre a fost o idee materializată ani mai târziu în diverse telefoane sub diverse forme. E și acesta un moment frumos din tehnologie, când o mână de oameni au încercat să creeze ceva frumos înainte de vreme.