Ce a însemnat întâlnirea secolului între Donald Trump și Kim Jong-un

Donald Trump, președintele Americii, și Kim Jong-un, dictatorul din Coreea de Nord, s-au întâlnit. E un moment istoric pe care trebuie să-l înțelegem într-un context mai mare.

[related]

Trump și Jong-un au dat mâna pentru prima oară într-o întâlnire istorică dintre un preşedinte american şi un lider de la Phenian. Cei doi s-au întâlnit la Hotelul Capella de pe Insula Sentosa din Singapore. Potrivit celor de la faţa locului, şi-au împărtăşit câteva cuvinte în limba engleză. „Nice to meet you, mister President”, i-ar fi spus Jong-un lui Trump. Însoţiţi de doi traducători, preşedinţii au intrat într-o altă încăpere unde au avut o discuţie scurtă cu jurnaliştii.

Înainte de discuţia privată, Trump a declarat în faţa camerelor că este încrezător că discuţiile vor avea „un succes extraordinar” şi că „vom avea o relaţie extraordinară; nu am nicio îndoială”. De cealaltă parte, Jong-un a precizat că „nu a fost uşor să ajungem aici” şi că „vechile prejudecăţi şi practici au fost nişte obstacole, dar le-am depăşit şi am ajuns astăzi aici”. Am decis să lăsăm trecutul în urmă”, a declarat Kim, potrivit translatorului său. „Lumea va asista la schimbări majore”, a adăugat el.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Ce mai știm despre întâlnirea lui Trump cu Jong-un

Mai știm că preşedintele american şi liderul nord-coreean au semnat un „document destul de cuprinzător”, dar nu știm exact încă ce cuprinde acest act. Dar președintele Trump a afirmat că „suntem foarte mândri de ceea ce s-a întâmplat astăzi. Întreaga noastră relaţie cu Coreea de Nord şi peninsula coreeană va fi într-o situaţie mult diferită decât a fost în trecut”, a declarat Donald Trump. De asemenea s-au oferit niște garanții de securitate pentru Coreea de Nord.

Întrebarea principală a multora este: ce-i cu această țară.

Cu siguranță cunoști că este printre ultimele țări comuniste din lume, conduse autoritar de familia Kim. La începutul anilor ’50, cu sprijinul URSS și Chinei, liderii și partizanii comuniști, anti-japonezi, din nord s-au considerat îndreptățiți să preia abuziv puterea în peninsula coreeană. Așa s-a declanșat ceea ce cunoaștem azi ca fiind războiul civil coreean din 1950-1953.

Conflictul, în primă fază, a dus la ocuparea aproape integrală a peninsulei de forțele comuniste, împingând opozanții sud coreeni într-omică regiune numită Pusan. Apoi, cu ajutorul armatelor americane sub mandat ONU, comuniștii au fost respinși și aproape înfrânți, teritoriul întregii peninsula fiind eliberat.

Cu ajutorul militar al comuniștilor chinezi (aproape 1.000.000 de soldați – voluntari) avansul trupelor ONU a fost oprit și acestea au fost împinse înapoi cam pe linia paralelei de 38 de grade. Acolo a fost și încheiat armistițiu în 1953. Toată granița a fost trasformată într-un front unde armele au fost oprite, dar sunt pe poziții gata să reînceapă atacul.

Din 1953 până azi, Coreea de Nord s-a bazat pe ajutorul statelor comuniste, considerându-se în prima linie împotriva imperialiștilor și capitaliștilor de orice fel.

Lumea s-a schimbat, dar familia Kim și-a concentrat toate acțiunile în înarmare și amenințarea capitaliștilor din sud. Ani la rând liderii nord coreeni au fost un fel de „nebuni” ai geopoliticii mondiale. Niciun politician serios ai marilor puteri nu i-a luat în seamă. S-a aplicat politica Imperiului Bizantin, adică oferirea unor concesii pentru a termina cu amenințările, mai cu seamă că, după căderea comunismului în estul Europei, ajutorul și relațiile economice au dispărut. De asemenea, sprijinul chinez s-a diminuat pe măsură ce acest stat a înțeles că șansa sa, de a ieși din sărăcie, este dezvoltarea economiei prin cointeresarea propriei populații.

Cert este că modificările petrecute în lume au dus la izolarea Coreei de Nord. Populația a ajuns într-o stare de sărăcie crâncenă pe măsură ce ambițiile liderilor erau tot mai mari spre înarmarea nucleară.

Cine are de câștigat după întâlnirea lui Trump cu Kim Jong-un

Președintele Trump a decis să deschidă un dosar complicat și foarte vechi. Poate chiar primul din luptele dintre URSS și SUA de după căderea cortinei de fier. Desigur interesele sunt extraordinar de mari. Coreea de Nord nu este ea importantă ca țară, decât regional, dar global este doar un pion.

[related]

Pentru americani introducerea acestei țări în sfera de influență ar fi un mare câștig și ascendent asupra celei mai mari puteri economice a lumii – China. O eventuală unire a celor două state coreene, sub influență americană, ar putea fi considerat chiar un dezastru pentru autoritățile chineze. Poate chiar din acest motiv vedem o apropiere extraordinar de mare a liderilor chinezi de Vladimir Putin.

Chiar acum când Trump se împotrivește europenilor la summitul G7 din Canada și merge să dea mâna cu Kim în Singapore, are loc la Moscova o întâlnire între Xi Jinping, președintele Republicii Populare Chineze, și Vladimir Putin, președintele Rusiei.

Nici aliații japonezi nu ar fi foarte încântați de această perspectivă a apropierii prea mari între SUA și Coreea de Nord, pentru că astfel și-ar pierde foarte mult din importanța strategică pe care statul nipon o are în acest moment în zonă. A fi pierdut din vedere într-o zonă în care se cionesc interese planetare (Rusia la nord, China la sud, SUA în vest), nu este chiar un lucru bun.

Cert este că, pe termen scurt, cel care are de câștigat este Kim Jong-un!

El, tatăl și bunicul său aveau în plan de multă vreme întâlnirea cu un președinte american în funcție. Indiferent de ce se discută acest obiectiv al liderilor nord-coreeni a fost atins de Kim Jong-un. Dacă va obține și ceva slăbiri a embargoului instalat asupra țării sale, probabil va fi primit ca un erou.

[readmore]

Pe termen mediu și lung se deschid niște incertitudini care au multe semne de întrebare: se va semna o pace între cele două țări, Coreea de Nord și Coreea de Sud? Se va putea vorbi de o posibilă unire a lor după modelul german din 1990? Cum se va poziționa China? Pe cine va ajuta în acest proces Rusia (să nu avem senzația că Putin va sta cu mâinile în sân)? Cât de mult va afecta această atenție sporită a americanilor în Asia, desfășurarea lucrurilor în Europa? Cum vor evolua relațiile dintre SUA și China?

Sunt voci care spun că, dacă lucrurile merg bine, spre încheierea unei păci, președintele Trump ar merita din plin premiul Nobel pentru Pace. Nu știm dacă este un pas câștigător pentru o lume mai liniștită, cert este că încep să se miște niște angrenaje vechi și blocate de aproape 70 de ani. În ce direcție o va lua această mașinărie este încă greu de spus.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.