Cât de realist e dreptul la intimitate când ”te dai” pe internet

Recentul scandal cu Facebook și colectarea de date personale ale utilizatorilor de către compania Cambridge Analytica, ulterior fiind folosite în timpul campaniei electorale din SUA și Brexit din UK, readuce în discuție subiectul dreptului la intimitate în mediul online.

[related]

Este posibil sau, până la urmă, realist să alăturăm noțiuni ca intimitate sau viață privată, cu Internetul, care este un mediu deschis? Sincer, nu cred. Ceea ce este, într-adevăr, posibil este să ne limităm cantitatea de date pe care le facem publice și pe care le lăsăm în urma noastră cu sau fără voia noastră.

Însă, ca principiu de bază, fiecare utilizator de Internet ar trebui să fie conștient de o realitate simplă: ceea ce ajunge în mediul online în cele mai multe cazuri nu  dispare definitiv niciodată și este posibil să fie recuperat chiar și după ce autorul inițial a șters datele respective. Motivele sunt variate: fie că există o copie a acelor date, stocată într-un alt server, fie a fost făcută o captură de ecran, problema ștergerii definitive a datelor digitale este una foarte greu de rezolvat.

Tudor Duma, dealerul lui Vlad Pascu, condamnat la închisoare: Câți ani va petrece după gratii?

Accident grav în Timișoara. Două tramvaie s-au ciocnit și au ricoșat în două autoturisme oprite la semafor

În ceea ce privește Facebook, creatorul său a gândit o platformă gratuită, care a ajuns la peste două miliarde de utilizatori – la sfârșitul lui 2017. Ca pentru majoritatea lucrurilor gratuite, însă, un preț tot trebuie plătit din partea utilizatorului: datele sale sunt moneda de schimb pentru a accesa platforma fără să plătească nimic.

Pe de altă parte, utilizatorul este liber să accepte sau nu oferta, iar dacă o acceptă, are posibilitatea să regleze setările de confidențialitate, astfel încât să limiteze expunerea datelor sale către terți. În timpul audierilor din Congres, lui Mark Zuckerberg i s-a pus o întrebare foarte interesantă : dacă își ia angajamentul că Facebook va avea ca setări implicite unele restrictive și nu „public”, iar dacă utilizatorul dorește să le schimbe, să facă pasul invers: să le schimbe din “private” în “public”. Evident, Zuckerberg a evitat să promită așa ceva. Pentru Facebook,  datele utilizatorilor sunt cea mai valoroasă resursă. 

Prin urmare, utilizatorii ar trebui să fie conștienți de valoarea propriilor date – atât pentru ei înșiși, cât și pentru alte companii – și, dacă decid să folosească servicii online să fie foarte atenți.  Pe Facebook, de exemplu, setările se schimbă destul de des, așa că n-ar strica o vizită de verificare, o dată la câteva luni: din dreapta sus – Setări. Setările de confidențialitate arată acum așa:

De aici poți alege cine vede ceea ce postezi pe Facebook – dacă sunt:

• postări publice (oricine cu un cont de Facebook poate să le vadă)
• pentru toți prietenii (sau doar pentru anumiți prieteni, aleși manual),
• doar pentru tine.

De asemenea, ai posibilitatea să alegi dacă vrei să primești cereri de prietenie de la oricine sau doar de la cei cu care ai prieteni în comun și să primești notificare de fiecare dată când ai fost etichetat într-o fotografie, pentru a permite sau nu afișarea pe wall-ul propriu a respectivelor postări.

Alte opțiuni din categoria Confidențialitate sunt aceea ca lista de contacte să fie vizibilă sau nu celorlalți și de a fi căutat sau nu după numărul de telefon furnizat. Aceste setări sunt foarte importante și recomand să te familiarizezi cu ele, ca să poți să îți setezi profilul astfel încât să nu dai mai multe date decât este necesar.

[related]

Totodată, există posibilitatea de a nu permite motoarelor de căutare să-ți afișeze profilul, la căutarea numelui profilului tău.

Cu cât setările limitează mai mult accesul altor persoane la datele proprii, cu atât mai bine, dar trebuie să subliniez din nou că, odată postate pe Facebook, o altă rețea de socializare sau oriunde în mediul online, din acel moment pierzi controlul asupra lor. Iată ce mai poți face pentru a diminua riscul ca datele să îți fie accesate sau folosite de terți:

1.     Nu permite aplicațiilor pe care le descarci acces la informații de care nu au nevoie pentru funcționare: de exemplu, o aplicație care îți spune cum e vremea o să aibă nevoie să știe unde te afli, dar jocul de tăiat fructe ca un ninja, nu.
2.     Limitează, pe cât posibil, accesul la datele tale, prin setările de securitate și confidențialitate, pe rețelele de socializare.
3.     Mare atenție la jocurile și aplicațiile amuzante sau care îți spun cu ce actor/actriță celebră semeni, cum o să arăți la bătrânețe sau cum ți-ar sta pe coperta unei reviste. Astfel de aplicații tind să îți ceară acces la numeroase date personale, așa că, oricât de mare ar fi curiozitatea, e mai bine să le eviți.
4.     În ceea ce privește datele personale, poți să ai două abordări. De exemplu, dacă ai telefonul pe Android, poți să le furnizezi – pe cât posibil – doar către Google sau poți să le dozezi la mai mulți furnizori, astfel încât, dacă unul este vulnerabil să nu îți pui în pericol toate datele. Sincer, eu optez pentru a doua variantă.
5.     Evită să dai foarte multe informații pe Internet – check-in oriunde mergi, foarte multe poze și alte detalii din viața personală, pentru că s-ar putea să ajungă  la persoane rău intenționate sau, în cel mai „bun” caz, la companii, ele fiind utilizate ulterior pentru a-ți afișa reclame.