Deșertul Sahara era bogat în vegetație înainte ca oamenii să migreze în zonă

Deși astăzi Deșertul Sahara este definit de dune de nisip, de soare neiertător și de căldură toropitoare, acum 10.000 de ani acesta era bogat în vegetație și verde la culoare.

Un nou studiu ne sugerează că oamenii au jucat un rol important în modificările suferite de Deșertul Sahara. Odată ce ființele umane s-au răspândit la vest de fluviul Nil, acum 8.000 de ani, aceștia au adus cu ei oi, vaci și capre, care au secerat și călcat în picioare vegetația nativă. Această activitate a dus la o transformare totală a peisajului, alterând climatul local, conform Popular Science.

Caprele ar fi considerate principalii suspecți, și asta pentru că nu au mofturi și par să mănânce orice, chiar și cărămizi. Deși există numeroase specii de animale sălbatice care sunt răspândite pe teritoriul Deșertului Sahara, animalele domestice joacă un rol important în acest proces de transformare. Animalele sălbatice nu petrec mult timp în câmp deschis, ci preferă să se stea în locuri ferite unde sunt protejate de prădători, în schimb pe cele domestice nu le deranjează să petreacă toată ziua pe dealurile înverzite.

În acest fel, turmele de oi și capre au expus terenul care înainte era expus sub vegetație, lucru care a dus la consecințe negative pentru climatul local. Culorile mai aprinse reflectă mai multă lumină, ceea ce înseamnă că nisipul de culoare roșiatică reflectă mai multă lumină decât o pășune. Lumina reflectată înapoi în atmosferă o încălzește pe aceasta și diminuează apariția norilor.

Concerte de Revelion 2025. Unde te poți distra în București și în marile orașe în noaptea dintre ani

Anamaria Prodan, răsfățată de Ronald Gavril după un an de relație. Ce cadou impresionant a primit impresara

Pentru că ploile devin aproape inexistente, Sahara devine o zonă uscată, aridă și care dispune de temperaturi mult prea calde pentru ca un fir de vegetație să mai poată supraviețui.

Unii cercetători pun această transformare pe seama modificării orbitei Pământului care, spun ei, a diminuat accesul la lumina solară și a dus la o scădere a ploilor. În acest context, migrațiile umane nu au făcut decât să grăbească un proces care, probabil, ar fi fost inevitabil.

Studiile specialiștilor nu se încheie aici și rămân pe masă numeroase întrebări cărora aceștia trebuie să le răspundă. Și nu e de mirare că în lipsa unor evidențe concrete mulți cercetători au privit cu suspiciune ipoteza pe care am expus-o aici. Dar, cu toate acestea, noua teorie nu face decât să provoace un răspuns din partea comunității științifice, lucru care va duce la noi descoperiri și ipoteze.