În urmă cu 10 ani probabil că judecai un telefon după cât te ținea bateria și cât de bine vorbeai la el. În urmă cu 10 ani România intra în Uniunea Europeană și abia se vorbea despre conexiuni 3G. E suficient să compari ce era atunci, ce e acum, ca să-ți dai seama că nu mai e un vis să lucrezi de pe telefon. E o realitate pe care o poți exploata încă de acum.
Am avut primul smartphone în 2009. Era ciudat de puternic și funcțional, față de un telefon obișnuit, dar și extrem de limitat, dacă îl compari cu ce există în prezent. Am trecut de atunci prin vreo 20 de modele, cel puțin, și mereu am senzația că se poate și mai mult.
[related]
Din 2011 am început să folosesc telefonul pentru mai mult decât chat, poze și convorbiri telefonice. Altfel spus, am început să-l folosesc ca pe-o unealtă de productivitate. Mi-am sincronizat mailuri, am trecut la servicii cloud și am experimentat cu mai multe opțiuni de browser, ca să văd care mi se potrivește mai bine.
În fapt, asta e esența unui telefon: să ți se potrivească. Un smartphone, oricât de puternic și frumos ar fi, rămâne un simplu gadget electronic, dacă nu îți vine ca o completare a obiceiurilor zilnice. Din 2011 și până în prezent caut mereu să văd cum poate fi mai util un telefon. Așa am ajuns să-mi fac propria listă cu ce condiții ar trebui să întrunească, dar am dezvoltat și un flux de lucru. Asta voi dezvolta mai departe: cum să lucrezi eficient de pe telefon.
Când am trecut la primul meu smartphone, unul pe Android, nu aveam decât câteva sute de MB de trafic pe abonament. Nici n-aș fi visat atunci la streaming de muzică sau video pe 3G (da, 4G încă era o noțiune îndepărtată), așa că-l foloseam pe WiFi acasă și pe unde prindeam. În prezent, grija asta a trecut. Măsurăm internetul cu GB și cu viteze incredibile. Și asta e coloana vertebrală a unui smartphone: conexiunea la internet.
Secretul eficienței pe telefon, când vine vorba de productivitate, e să ai acces la internet. De acolo poți apela la aproape orice serviciu.
În toți anii de până acum mi-am sincronizat contactele cu contul de Google. Apoi, mi-am făcut abonament pentru stocare pe OneDrive – după ce o vreme am folosit Dropbox – și am sincronizat toate documentele la care lucrez pe Docs sau în platforma Office online de la Microsoft. În momentul în care cele mai importante lucruri la care lucrez sunt independente de dispozitiv, libertatea e mai mare, flexibilitatea asemenea.
În ultimul an am ajuns să folosesc și un abonament Adobe pentru Lightroom – îmi procesez rapid pozele și le-am pe orice dispozitiv, iar cea mai mare stocare a pozelor o fac în OneDrive (spațiul e de până la 1TB). Și mai e esențial un lucru: browserul. Personal, folosesc Google Chrome, dar la fel de bun este noul Firefox. Îți faci un cont, îți sincronizezi parolele (și, eventual, datele cardului), iar cumpărăturile, navigatul, folosirea a ceea ce numim world wide web e mai comodă ca niciodată.
În ultimii șase ani am folosit cele mai noi modele de telefoane, dar și cele care mi-au plăcut mie pentru ce oferă. Am dat peste telefoane cu o autonomie de patru ore, dar și peste unele cu un ecran excelent. Astfel, până să scriu acest articol am ajuns să am și o listă cu pretenții de bază pentru un telefon.
Încă din octombrie folosesc un Huawei Mate 10 Pro. E cel mai bun și mai nou model al companiei, iar de la începutul lunii este disponibil și în România. Este, totodată, telefonul la care mă voi raporta cu pretențiile mai sus menționate, pentru că iese excelent la capitole importante. Ai nevoie, înainte de orice, de un telefon care se încarcă repede. Modelul acesta, de exemplu, ajunge la 58% în 30 de minute. Nu mai poți numi productivitate o activitate care presupune ca tu să stai lipit de-o priză. Orice telefon care se încarcă prea lent nu merită în niciun fel apelativul de “flagship” sau “telefon high-end”.
După ce îl încarci, îți trebuie autonomie.
Huawei Mate 10 Pro are o baterie de 4.000 mAh și asta se vede direct în cât te ține bateria. Compania a promis două zile și am observat pentru prima dată de la un producător că poate livra la înălțimea unei promisiuni.
Al treilea punct pe lista mea e ecranul. Trebuie să fie luminos pentru situațiile în care îl folosești afară, trebuie să fie întunecat pentru când vrei să citești ceva noaptea. Ajută mult modul “night shift” deja disponibil pe tot mai multe modele. Ecranul e acoperit cu un filtru galben, ca să nu-ți mai obosească lumina albastră ochii. Sincer, între LCD și AMOLED mereu va fi o alegere cel din urmă, dar sunt unele telefoane LCD care se ridică la un nivel rezonabil de calitate.
Nu trebuie să ignori spațiul de stocare. Oricât de utilă ar fi sincronizarea în cloud, ai nevoie de măcar 64GB spațiu de stocare locală, unde să păstrezi poze, documente și alte fișiere pentru acces rapid. Nu în ultimul rând, ai nevoie de viteză bună pentru internet. 3G nu mai este de ceva timp un standard rezonabil, în timp ce lumea se uită deja către 5G. Trebuie să fii atent la ce standarde oferă un anumit telefon, dar și operatorul la care ai abonamentul, ca să fii sigur că nu aștepți să descarci KB cu KB.
Poate că atunci când auzi despre “lucrat” pe telefon, te gândești că ecranul e mic. Oricât s-ar apropia ultimele modele de 6 inci, tot e mult prea mic în comparație cu un laptop. Doar că această comparație e incorectă și inexactă. Un laptop are un tip de aplicații, un tip de controale, în timp ce telefonul îți oferă opțiuni minimaliste, totul e redus după filosofia KISS – keep it stupid simple. Dacă ceva poate să lipsească, atunci va lipsi. Așa trebuie să fie judecate și aplicațiile: ușurință în utilizare, interfață, număr de interacțiuni ca să ajungi dintr-un punct în altul.
Eu scriu texte. Apoi, editez texte pentru colegii mei. Apoi, citesc multe texte. Trimit mailuri și comunicat cu diverși oameni prin diverse aplicații de chat – Facebook Messenger, WhatsApp sau Slack. Și, în tot acest flux, fac poze sau filmez. După aceste cerințe mi-am făcut și o listă cu aplicații pe care le iau de fiecare dată, pe fiecare telefon.
Am OneDrive pentru stocare online a interviurilor, pozelor sau videoclipurilor pe care vreau să le folosesc în articole (finale sau nu). Am Chrome pentru sincronizare între laptop și telefon a tuturor paginilor pe care le vizitez și a tuturor parolelor, inclusiv datelor de card. Am Sheets și Docs, pentru că programul și ciornele de texte sunt în serverele Google. Am Word pentru documente primite pe mail pe care le pot edita mai bine în programul Microsoft. Aveam și Office Lens înainte, pentru a scana rapid foi printate, dar, între timp, am ajuns să folosesc modul preinstalat în camera de pe Huawei Mate 10 Pro.
Am Gmail, pentru că în aplicația asta vin toate mailurile, atât personale, cât și profesionale (încă un avantaj al evoluției tehnologiei, nici de mailul de la muncă nu mai ești legat cu un singur computer). Totodată, legate la contul Google sunt și calendarul, și contactele. Am Snapseed și VSCO Cam pentru procesarea pozelor, alături de Adobe Lightroom pentru poze RAW și sincronizarea lor cu ce am pe laptop (unde, cele mai multe, sunt realizate cu un DSLR). Ultima aplicație mă ajută și să am acces rapid la pozele de la evenimente sau la cele cu produsele cărora le facem review.
Când vine vorba de divertisment, mi-am instalat Apple Music (că Spotify încă întârzie), TuneIn pentru posturi radio din România și din afară, Netflix și HBO Go, YouTube și Shazam. Pentru ceea ce reprezintă coloana vertebrală a ceea ce fac: jurnalism, folosesc Feedly care îmi aduce fluxuri RSS cu sute de surse din România și afară, Pocket ca să păstrez pentru totdeauna textele care-mi plac și Medium pentru că sunt acolo analize independente pe care nu le poți găsi în alte părți.
Între toate aceste este un flux constant de date. Mai mult, Android este mai flexibil decât iOS când vine vorba de redenumit, arhivat și distribuit fișiere. Poți să faci aproape aceleași lucruri pe care le faci pe un computer, doar că mai repede și mai comod. Filosofia KISS de care ziceam mai sus a făcut din telefon o unealtă, pentru că a înlăturat tot ceea ce mai mult ar fi adăugat timp în luarea deciziilor.
În 2017 aplicațiile au ajuns surprinzător de bune și rapide. Sunt optimizate și interfața e mai prietenoasă ca niciodată. Ce aștept acum e să văd cum procesorul cu unitate neurală din Huawei Mate 10 Pro va reuși să mai respecte o promisiune: organizarea informațiilor în funție de obceiurile de consum. Deocamdată, îmi organizez aplicațiile pe foldere pe care știu că vreau să le accesez rapid. Aș prefera un sistem care să-mi livreze la o atingere distanță aplicațiile pe care le folosesc la o anumită oră sau după un tipar de utilizare. Am menționat telefonul Huawei, pentru că este primul cu un astfel de CPU.
[readmore]
Au trecut 10 ani de când telefonul a devenit mai mult decât un receptor mobil. A devenit un computer și nici asta n-ar fi corect. Nu are termen de comparație, pentru că nu are precedent. Telefonul inteligent din prezent a devenit, mai bine zis, o extensie pentru preferințele fiecăruia. Eu îl folosesc pentru divertisment, muncă și comunicare. Altcineva îl poate folosi pentru cu totul altceva.
E atât de versatil, încât nu-i poți pune o etichetă, dar tocmai asta îl face special și incredibil de folosit. Chiar și să scrii un text despre cum să-l folosești ca unealtă de productivitate.