Am ajuns la concluzia că Facebook este cel mai bun comerciant de promisiuni, poate chiar cel mai iscusit traficant de droguri. Rețeaua socială a lui Zuckerberg se comportă ca un dealer în curtea unei școli. Facebook Live nu este nimic mai mult decât promisiunea extazului, iar prima doză e gratuită și, cel puțin la început, nu există nici mahmureli crunte după ea.
Inițial o funcție destinată unui număr foarte select și limitat de utilizatori, Facebook Live a devenit disponibilă câtorva zeci de milioane de oameni printr-un update relativ recent. E ca și cum ai afla că un drog disponibil doar celor mai importanți oameni din lume ar deveni disponibil gratuit și pentru tine. Tu nu l-ai încerca?
[related]
Rezultatul: Armate de oameni care s-au trezit videobloggeri peste noapte, indiferent de hobby sau profesie, clipuri cu milioane de vizualizări și utilizatori curioși care au pierdiut minute, chiar ore, pândid printre cortine spre viețile altora.
Prima a fost îndreptată către producătorii de conținut – fie ei amatori sau profesioniști – iar acestora li s-a garantat un public mare, gata să interacționeze, să comenteze, să dea mai departe conținutul vizionat. Cum a garantat Facebook asta? Mărind reach-ul (n.red. – indice care măsoară numărul de persoane care dau peste un anumit tip de conținut în flux) clipurilor live și trimițând notificări de fiecare dată când un prieten sau o pagină pe care o urmărești face o transmisiune în direct. Visul milioanelor de vizualizări, a faimei și a metodelor alternative de monetizare a fost implantat adânc.
A doua promisiune a fost îndreptată către privitori, către utilizatorii simpli, care doar urmăresc și nu creează conținut. Acestora li s-a “vândut” divertisment, spontaneitate, originalitate și posibilitatea de a trage cu ochiul, după cum spuneam mai sus, în viața intimă a altor persoane.
În primul rând, advertiserii vor avea acces din ce în ce mai puțin la publicul promis. Facebook va elimina notificările, sub pretextul că utilizatorii le găsesc enervante (și chiar sunt – dar la câte notificări primește în medie un utilizator activ, nu cred că una în plus l-ar fi făcut să renunțe la platformă). Apoi, sub pretextul optimizării conținutului, va scădea și reach-ul. Problema? Creatorii de conținut vor fi investit deja sume considerabile și mult timp în formate de live care să prindă la public, în speranța că vor reuși, cumva, să facă bani de pe urma tuturor acelor vizualizări relativ umflate. Așa că în momentul în care audiența le va scădea brusc la jumătate, se vor vedea nevoiți să investească sume considerabile în promovarea clipurilor, pentru ca acestea să ajungă măcar în feedurile oamenilor.
Asta nu este o speculație, ci un adevăr. Când am observat că Facebook pune din ce în ce mai mult accent pe clipurile video, am decis să fac un vlog exclusiv pe Facebook. Primele clipuri au avut un succes enorm, înregistrând reach considerabil în numai câteva minute de la publicare. Pe măsură ce au trecut lunile, m-am trezit nevoit să bag bani într-un proiect care mergea de la sine înainte. Și e un lucru pe care l-am observat și în afara acelei pagini, inclusiv pe pagina Playtech sau pe profilul personal.
Iar strategia aceasta nu ține doar de conținutul video. A fost folosită și cu fotografiile, dar și cu link-urile externe. De asta multe pagini ale publicațiilor din România și din străinătate alternează tipul de conținut, în speranța de a găsi un mix optim care să garanteze rezultate cât mai bune. Din păcate, acel mix trebuie să includă, tot timpul un buget considerabil.
Nu acuz Facebook de faptul că vrea bani pentru promovarea conținutului, ci de faptul că nu îi avertizează din start pe creatorii de conținut că vor fi nevoiți să plătească înzecit pentru a atinge vizualizările primite inițial gratuit.
Cea de a doua promisiune, cea făcută către spectatori va fi încălcată nu din cauza strategiei Facebook, ci din cauza firii umane. La un moment dat, ne vom plictisi să explorăm acea hartă cu oameni din întreaga lume care fac live-uri. Ne vom plictisi și de naturalețe, ne vom da seama că viețile altora sunt la fel de plictisitoare ca și ale noastre și atunci vom reveni la comportamentul clasic, zapând prin newsfeed la fel cum zapăm și prin canalele de la TV – blazați și dezinteresați, dar, cumva, obligați să de lumina albastră a ecranului să zapăm în continuare, în speranța că vom da peste ceva nou care să ne facă să ne simțim ca înainte. Și atunci Facebook va trebui să mai scoată un drog, iar următorul s-ar putea să ne tragă definitiv din realitatea noastră în cea virtuală.