Vor să reînvie trecutul: cum am putea vedea iar mamuți sau oameni de Neanderthal

Vor să reînvie trecutul: cum am putea vedea iar mamuți sau oameni de Neanderthal
08:18 23.09.2015

Este posibil ca speciile dispărute să fie readuse la viață? În filmul „Jurassic Park”, din 1993, dinozaurii sunt clonați și înviați, după ce ADN-ul lor este găsit intact în interiorul unor țânțari antici, conservați în chihlimbar. În timp ce știința clonării este încă în perioada de început, mulți oameni de știință consideră că este doar o chestiune de timp până când animalele dispărute să poată umbla iar libere pe pământ.

Pentru a clona cu succes un animal extinct, oamenii de știință trebuie să găsească urme ADN aproape intacte, așa că unele specii reprezintă candidați mai buni pentru clonare, decât altele. Așadar, animalele care au dispărut de curând și care au fost conservate în muzee sunt candidatele ideale, la fel ca cele conservate în permafrost în timpul ultimei ere glaciare.

Din păcate, din cauza imensei perioade care a trecut de la dispariția dinozaurilor, aceștia au slabe șanse să revină la viață. Limita de vârsta a unor mostre ADN care ar putea fi folosite în readucerea la viață a unui animal dispărut este în jur de un milion de ani, iar dinozaurii au dispărut cu mult timp înainte. Un Jurassic Park în lumea reală va rămâne, cel mai probabil, la nivelul imaginației. Totuși, în curând am putea avea parte de un Pleistocen Park. Pentru a vă face o idee despre ce animale veți putea vedea în carne și oase, odată ce oamenii de știință le vor readuce la viață, am alcătuit o listă cu cele mai bune candidate pentru procesul de clonare.

Mamutul lânos

mamutul lanos

În anul 2011, o echipă de oameni de știință din Japonia a anunțat că plănuiesc să cloneze un mamut lânos în mai puțin de cinci ani. Clepsidra se scurge, dar cu puțin noroc, acești monștrii ai epocii de gheață ar putea deveni primii locuitori ai unei grădini zoologice cu animale dispărute.

Mamuții sunt candidații perfecți la procesul de „înviere”, deoarece nu au dispărut acum foarte mult timp, iar multe exemplare au fost găsite intacte în Arctic. Mai mult, pentru că mamuții sunt înrudiți cu o specie încă în viață, elefanții, oamenii de știință ar putea simplifica procesul, făcând ca un elefant să dea naștere unui mamut.

Astfel, în cazul mamuților nu vorbim de procesul de clonare. Oamenii de știință folosesc noi instrumente moleculare pentru a edita genele elefanților, așa încât unele părți ale ADN-ului lor să fie schimbate pentru a arăta cu cele ale unui mamut. Rezultatul nu va fi o clonă, ci un hibrid: o celulă care conține aproape numai ADN de elefant, dar și puțin de mamut. Dacă acea celulă este folosită pentru a crea un embrion, și mai apoi un animal, rezultatul va fi un animal hibrid.

Tigrul Tasmanian

tigrul tasmanian

Tigrul Tasmanian, nativ din Australia, a fost un animal remarcabil, cunoscut precum cel mai mare carnivor marsupial din vremurile moderne. Specia a dispărut foarte recent, în 1930, deoarece aceasta era vânată intens de vânătorii de recompense.

Pentru că specia a dispărut de curând, mai multe exemplare au rămas intacte, datorită conservării de către muzee. Chiar și exemplarele care au fost împăiate și expuse în vitrine ar putea conține încă urme ADN. Proiecte privind clonarea tigrului tasmanian sunt în desfășurare, iar unele gene provenite de la acesta au fost deja combinate cu cele ale unui șoarece, după ce inițial au fost introduse în embrionul rozătoarei.

Capra din Pirinei

capra din pirinei

Poate cea mai concludentă dovadă că readucerea la viață a animalelor dispărute nu e un scenariu SF este Capra din Pirinei. Această specie a fost deja „inviată”, chiar dacă pentru doar șapte minute. Fetusul clonat, care conținea ADN de la ultima capră știută în viață, a fost născut după ce a fost implantat în pântecul unei capre domestice. Deși Capra din Pirinei a murit din cauza unor probleme respiratorii, la șapte minute după naștere, acest experiment le-a dat multă speranță oamenilor de știință și i-a încurajat să continue cercetările în acest domeniu.

Ultima Capră din Pirinei știută în viată a fost o femelă denumită Celia, care a fost omorâtă de un copac care s-a prăbușit peste ea, în anul 2000. ADN-ul acesteia a fost folosit pentru a crea clona care s-a stins înainte de vreme.

Pasărea Moa

pasarea moa

Aceste păsări gigantice, incapabile să zboare, au un aspect similar cu cel al struților sau al păsărilor emu, doar că le lipsesc cu desăvârșire aripile. Acestea au fost considerate odată cele mai mari păsări din lume. Deși păsările moa au dispărut acum mai bine de 600 de ani, din cauza vânătorii excesive, penele și ouăle acestora au fost găsite relativ intacte. În fapt, ADN-ul provenit de la aceste păsări a fost deja extras din coaja unui ou care datează de acum mai bine de șase secole, iar procedurile pentru clonarea giganticei păsări au început deja.

Pasărea Dodo

pasarea dodo

Poate un exemplar și mai interesant de pasăre este Dodo. Aceasta este probabil cea mai faimoasă specie extinctă, mai ales din cauza faptului că a dispărut la doar 80 de ani de la descoperire. Având în vedere că habitatul natural al acesteia de pe insula Mauritius nu includea prădători, pasărea Dodo s-a adaptat astfel încât să nu-i fie frică de oameni. Acest lucru i-a adus moartea.

Totuși, pasărea Dodo ar putea fi readusă la viață de oamenii de știință, dacă aceștia pot aduna destul ADN pentru a crea o clonă. Aceasta ar trebui implantată în oul unui porumbel modern. De exemplu, mostre de ADN au fost colectate din exponatele unor păsări Dodo găzduite la Muzeul de Istorie Naturală din cadrul Universității Oxford. Așadar, pasărea Dodo este un bun candidat la procesul de clonare.

Leneșul de pământ

lenesul de pamant

Rămășițele fosile ale acestei creaturi antice par a fi ale unui urs gigantic. Ei bine, aceste animale erau leneși de pământ, rudele îndepărtate ale leneșilor care trăiesc și în ziua de azi, mai ales prin copaci. Aceștia sunt candidații ideali pentru readucerea la viață, deși leneșii giganți au umblat pe pământ acum 8.000 de ani. Mostre ADN au fost deja colectate din fire de păr găsite intacte.

Problema cu care se confruntă oamenii de știință este reprezentată de faptul că singurele rude ale leneșilor de pământ sunt foarte mici prin comparație, asa că găsirea unei mame surogat este imposibilă. Totuși, este posibil ca într-o zi, cercetătorii să dezvolte un fetus într-un pântec artificial.

Elanul Irlandez

elanul irlandez

O altă specie devenită victimă a încheierii unei epoci de gheață este elanul irlandez. Este impropriu totuși să numim acest mamifer „elan”, având în vedere că ultimele studii pe baza ADN-ului recoltat au demonstrat că este de fapt un cerb. Nu orice cerb, totuși: cel mai mare cerb care a existat vreodată. Doar coarnele sale măsurau aproape patru metri înălțime.

Având în vedere că vorbim tot de un animal dispărut în epoca de gheață, exemplare ale elenului irlandez au fost găsite în stratul de permafrost, bine conservate. Astfel, acest animal este un bun candidat pentru a fi clonat și readus la viață.

Delfinul din râul Baiji

delfin

Specia lui a fost declarată dispărută oficial în anul 2006, făcând astfel ca delfinul din râul Baiji să fie primul cetaceu extinct în vremurile moderne, din cauza influenței oamenilor. Totuși, având în vedere dispariția recentă, urme ADN încă pot fi extrase cu ușurință din rămășițele delfinilor. În fapt, procesele de colectare și înmagazinare ale probelor ADN sunt în plină desfășurare.

La fel ca în cazul multor specii dispărute, se ridică întrebarea dacă delfinii  vor avea unde să se întoarcă odată ce vor fi readuși la viață. Sistemul fluvial Yangtze, unde aceștia au fost găsiți, este încă extrem de poluat.

Omul din Neanderthal

neanderthal

Omul din Neanderthal este probabil cea mai controversată specie extinctă eligibilă pentru procesul de clonare și readucere la viață, mai ales datorită logisticii: specia surogată am fi chiar noi. Având în vedere că cel mai recent dispărut membru al speciei Homo genus, neanderthalienii sunt considerați o subspecie a oamenilor moderni. Clonarea acestora ar putea fi controversată, dar, de asemenea, ar putea fi iuluminatoare.

O clonă a unui neanderthalian este și o opțiune foarte viabilă. Oamenii de știință sunt deja în posesia genelor provenite de la această specie. Așadar, întrebare nu este „putem face asta?”, ci „ar trebui să facem asta?”

loading...