Un nou experiment arată că realitatea nu există dacă nu o observi

Potrivit unei teorii foarte cunoscute în fizica cuantică, „comportamentul” unei particule se schimbă în funcție de observatorul ei. Cu alte cuvinte, sugerează că realitatea e o iluzie și că există doar când o privim. Numeroase experimente cuantice, desfășurate în trecut, par să ateste același lucru.

Acum, fizicienii de la Universitatea Națională Australiană au găsit dovezi în plus în ceea ce privește natura iluzorie a realității. Aceștia au recreat experimentul lui John Wheeler, al alegerii întârziate, și au confirmat că realitatea nu există până nu e măsurată, cel puțin la o scară atomică.

Unele particule, cum ar fi fotonii sau electronii, se pot comporta atât ca particule, cât și ca unde. Apoi, ne întrebăm ce anume le face să se comporte fie într-un mod, fie în altul. Experimentul lui Wheeler pune o întrebare similară: când anume ia un obiect o „decizie” în acest sens?

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Rezultatele studiului au fost publicate în Nature Physics și arată că alegerea e determinată de modul în care obiectul este măsurat, lucru care e în acord cu ceea ce prezice teoria fizicii cuantice. „Demonstrează că măsurătorile sunt totul. La nivel cuantic, realitatea nu există dacă nu o privești”, a explicat Andrew Truscott într-o declarație de presă.

Versiunea originală a experimentului lui Wheeler a fost propusă în 1978 și implica o lumină care „sărea” de la o oglindă la alta. A fost greu să fie obținute rezultate concrete, pentru că tehnologia acelor vremuri nu era nici pe departe ce e astăzi. Acum, e posibil să fie recreat experimentul folosind atomi de heliu împrăștiați cu ajutorul laserului. Echipa lui Truscott a forțat 100 de atomi de heliu într-o stare a materiei cunoscută drept condensarea Bose-Einstein. Apoi, i-au scos pe toți și au păstrat unul singur.

Pasul următor a implicat folosire unei perechi de raze de lumină pentru a crea un model de grilaj, care ar desface un atom care trece prin el, la fel cum o face un grilaj solid în realitate. Prin urmare, atomul s-ar fi comportat ca o particulă și ar fi trecut printr-o singură rază sau s-ar fi comportat ca o undă și ar fi trecut prin ambele.

Grație unui generator de numere, a mai fost adăugat un grilaj, pentru a vedea cum se comportă, din nou, atomul. Asta s-a întâmplat după ce trecuse deja de primul grilaj. Potrivit lui Truscott, rezultatele ar putea fi interpretate în două moduri. Fie atomul a „decis” cum să se comporte în funcție de măsurătorile făcute sau măsurătorile i-au determinat comportamentul.

Atomii nu au migrat de la punctul A la punctul B, ci doar după ce au terminat „călătoria”, oamenii de știință au determinat dacă s-au comportat ca o undă sau o particulă. Experimentul validează teoria fizicii cuantice și pune accentul asupra variantei în care realitatea nu există fără un observator. Totuși, nu e încă suficient pentru a da un verdict clar.