De ce nu e o idee bună să construim creiere umane în laborator

Zilele trecute vorbeam despre doctorul Miguel Nicolelis, cel care a conectat creierele unor maimuțe, în încercarea de a stabili ce s-ar întâmpla dacă am avea mai mult de un creier.

Tot el a conectat creierul unui paraplegic la un exoschelet și a folosit implanturi cerebrale pentru a da șobolanilor un al șaselea simț. Așadar, nu e tocmai genul de persoană care să creadă în imposibil. Cu toate acestea, în cea mai nouă carte a sa, intitulată The Relativistic Brain: How it works and why it cannot be simulated by a Turing machine, expertul în inginerie neuronală a notat că e imposibil să introduci cu totul un creier uman într-un computer și că, oricum, riscurile ar fi prea mari.

Creierul e o mașină, dar nu una mecanică

Din punctul său de vedere, creierul nu e un mecanism, ci un organism, ceea ce înseamnă că nu poate fi recreat. Organismele evoluează în funcție de o serie de factori și evenimente, deseori imprevizibile. Teoria sa vine în susținerea temerilor lui Stephen Hawking și Elon Musk, potrivit cărora inteligențele artificiale nu aduc doar elemente pozitive în viețile noastre. De asemenea, dacă ne bazăm din ce în ce mai mult pe computere, există riscul să devenim noi înșine din ce în ce mai robotici și să ne subminăm inteligența biologică.

A luat exemplul finei Andreea Bălan? Aurelian Temișan a plecat de la Te Cunosc de Undeva. Cu ce post TV ar fi semnat artistul

Cui spunem ”La mulți ani!” pe 1 noiembrie. E sărbătoare mare, pe cine celebrează azi creștinii

Tehnologia ne poate schimba creierele, pentru că toate căile neurale se schimbă în funcție de mediu și de alți factori. Oamenii de știință numesc această proprietate „neuroplasticitate” și ne e deopotrivă cel mai bun prieten și cel mai mare dușman. Nicolelis își concentrează critica pe proiectul numit Human Brain Project,  în cadrul căruia Henry Markram vrea să modeleze creierul uman într-un supercomputer. A fost fondat în 2013 și a primit sponsorizări de miliarde de euro de la Uniunea Europeană.

De asemenea, atât Google, cât și Facebook lucreză la construirea de creiere artificiale, făcute din rețele de neuroni artificiali. Ambele companii folosesc deep learning, o formă de inteligență artificială care mimează funcțiile creierului uman. Părerile sunt împărțite și în acest sens. Există oameni de știință cărora li se pare imposibil de realizat acest lucru, în mare parte din cauza faptului că avem o mulțime de lipsuri în înțelegerea funcționării creierului. Alții sunt mai optimiști, iar printre ei se numără și Winfried Denk, director al Max Planck Institute of Neurobiology din Germania, care a inventat o tehnică de urmărire a creierului precum o hartă. El crede că în maximum 40 de ani am putea avea o metodă prin care să putem crea o replică artificială a creierului uman.

Și totuși, de ce nu putem crea un creier în laborator?

Într-un interviu acordat celor de la WordPost, Nicolelis a menționat că oamenii au o înțelegere eronată a modului în care funcționează Universul. Creierul nu a fost construit de un designer meticulos, care a urmărit un model bine delimitat. Creierul e un sistem complex, care se adaptează singur și nu poate fi înglobat într-un algoritm. De asemenea, oamenii de știință fac o imensă greșeală conceptuală în ceea ce privește teza Church-Turing, care nu se aplică decât pentru funcțiile computerizate și nicidecum lumii naturale.

Ideea de a crea un creier în laborator e corespondentul încercării de a prezice vremea. Desigur, ai șanse să nimerești anumite temperaturi, dar natura e prea imprevizibilă pentru date exacte. Nimic natural nu poate fi reprodus analitic până la capăt.

Dacă stăm să ne gândim, lucrurile stau similar chiar și în cazul Internetului. După cum spune și cercetătorul, poți să creezi Google, dar nu poți să prezici ce o să caute orice utilizator mâine. Poți avea o idee despre ce caută oamenii zilnic, dar nu poți avea o evidență la secundă. De ce? Pentru că omul nu e un robot și, prin urmare, nu e previzibil.

Dacă vrem să ne păstrăm condiția umană și cultura, trebuie să ne conservăm simțul umorului și abilitățile sociale. Tehnologia schimbă din ce în ce mai mult ideea de interacțiune umană, iar asta merge mult mai departe decât schimbarea produsă de invenția presei tipografice a lui Gutenberg. De asemenea, e de ținut minte și faptul că un computer nu va reproduce niciodată intuiția, spre exemplu. Kurt Gödel, un faimos matematician, a demonstrat că și oamenii de știință au nevoie de intuiție, nu doar de numere. Un computer poate compune un text, dar va fi sec, fără metafore, fără ironii, fără figuri de stil.

Concluzia? Aptitudinile creierului uman sunt specifice creierului uman, și poate nu ar fi rău să rămână așa. Ar trebui să ne concetrăm pe conservarea și îmbunătățirea lor, nu pe înlocuire și robotizare.