Viață pe Marte: descoperirea acesteia ar putea fi cea mai dificilă misiune pentru omenire

Anunțul NASA cu privire la descoperirea apei curgătoare de pe suprafața lui Marte a reaprins entuziasmul pentru elucidarea misterului care ne bântuie de atâta vreme: există viață pe Marte? Apa este esențială pentru traiul pe Pământ, iar prin faptul că apa curge pe Planeta Roșie întărește credințele conform cărora ar exista viață și acolo. Acum, mai mult ca niciodată, NASA dorește să efectueze teste pe suprafața marțiană pentru a se convinge.

„Misiunea noastră pe Marte a constat în urmărirea apei, în căutările noastre pentru viață în univers, iar acum avem dovezile clare care validează ce am suspectat atâta timp”, a declarat John Grunsfeld, de la NASA.

Cel mai probabil, viața pe Marte se află sub forma unor microorganisme, și nu ființe dezvoltate biologic, precum cele de pe Pământ. Asta înseamnă că găsirea acestor extratereștii nu va fi deloc ușoară. Aceștia vor fi mici, simpli și se vor ascunde în sol, sau locuri în care este dificil de ajuns. Aceștia ar putea arăta ca microbii de pe pământ, sau precum ceva ce nu am mai văzut vreodată.

Pentru a confirma existența unor astfel de creaturi, NASA, împreună cu alte instituții de cercetare, dezvoltă numeroase tehnologii care să-i ajute în vânătoarea după viață pe Marte. Aceștia sunt interesați de orice substanță cu origine biologică, de la o fosilă de acum un milion de ani la un microb viu. Noile tehnologii care vor ajuta la găsirea unor astfel de substanțe vor fi încorporate în viitoarele dispozitive spațiale, precum Roverul Mars 2020 de la NASA. Totuși, lăsând la o parte abundența de sisteme de detectare, este foarte greu de determinat dacă ceva este, sau a fost, în viață pe Marte. Încă nu s-a ajuns la un consens în legătură cu modul în care oamenii de știință vor încerca să detecteze viața marțiană, iar aceștia întâmpină destule obstacole.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Cum am putea contamina Marte

Una dintre cele mai mari probleme este că metodele de detectare aduc cu sine riscul de contaminare. Orice robot care este trimis către Marte va lua cu el întotdeauna câțiva microbi de pe Pământ. NASA și alte agenții spațiale își sterilizează dispozitivele pe cât de bine posibil înainte de a le trimite în spațiu, dar microorganismele sunt foarte rezistente. O examinare a roverului Curiosity a dezvăluit faptul că pe suprafața acestuia se aflau 377 de bacterii înainte de lansare. Analizele mai amănunțite au arătat că 11% dintre acestea pot rezista expunerii la razele UV, înghețului și variațiilor extreme ale nivelului de pH. Așadar, este foarte probabil ca acele bacterii să fi supraviețuit călătoriei și să fi rămas pe suprafața roverului.

Acest lucru reprezintă o problemă destul de serioasă, deoarece multe dintre instrumentele robotice care caută urme chimice ale vieții, precum amino acizi sau carbon, de cele mai multe ori necesită recoltarea unei probe de pe Marte și analiza pe loc a acesteia. Este foarte posibil ca microbii de pe Pământ care au rămas pe dispozitiv să contamineze probele. Astfel, nu se va știi dacă microorganisemele detectate sunt într-adevăr de pe Marte sau nu.

În plus, NASA și alte agenții spațiale au mâinile legate când vine vorba de spațiul extraterestru pe care îl pot explora, din cauza protecției planetare. Această lege datează din 1967 și le interzice națiunilor să contamineze planetele extraterestre cu orice formă de bacterie de pe Pământ. Astfel, cercetătorii nu au voie să exploreze anumite „regiuni speciale” ale planetelor, adică zone cu potențial ridicat în găzduirea vieții extraterestre. De exemplu, zonele de pe Marte unde se afla apa curgătoare, sunt, cel mai probabil, interzise pentru a fi explorate, deoarece șansele să se descopere viață microbiană sunt ridicate, iar prezența apei ar spori potențiala contaminare.

Spectroscopia Raman, tehnologia care ar putea identifica viață pe Marte

Din cauza riscului de contaminare, multe aparate care detectează viața extraterestră încearcă să analizeze probele chimice de la distanță. O astfel de tehnică este spectroscopia Raman, care funcționează pe baza unei unde laser care acționează asupra unei probe de sol aflată la mai mult de zece metri. Laserul stimulează materialele din probă, și face ca legăturile moleculare să vibreze. Legăturile organice precum carbonul vibrează la frecvențe diferite față de alte legături, fapt ce le perimte cercetătorilor să determine dacă există carbon în proba analizată. Un astfel de dispozitiv se numără printre multe alte tehnologii cu care va fi echipat Roverul Mars 2020.

Spectroscopia Raman este capabilă să facă diferența între componente organice care sunt în viață în momentul de față și cele care au trăit în trecut. Organismele vii conțin, de obicei, anumiți pigmenți care oferă efecte vizuale diferite atunci când sunt sub raza unui laser. Totuși, este destul de dificil pentru spectroscopia Ramen să diferențieze fosilele, de materialele pe bază de carbon, care nu au fost niciodată în viață. În plus, mai este și problema sensibilității. Rezultatele din urma unei analize efectuate la distanță nu pot fi la fel de precise precum cele realizate îndeaproape.

Cercetătorilor de la Harvard nu le este frică de contaminare

Din cauza problemelor întâmpinate de spectroscopia Ramen, o abordare directă ar fi cea mai bună soluție. Gary Ruvkin, profesor de genetică la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Harvard, susține cu tărie că dacă vrem într-adevăr să găsim viață pe Marte, trebuie să trecem peste spaima că vom contamina Planeta Roșie și să explorăm acele regiuni speciale. „Orice zonă interesantă de pe Marte este protejată. Eu zic să protejăm jumătate dintre acestea, și să putem explora în voie cealaltă jumătate”, a declarat Ruvkin.

Acesta și echipa sa de la Harvard lucrează pentru descoperirea de gene extraterestre. Scopul tehnologiei lor este să caute ADN. Aceștia susțin că vânătoarea după ADN este modul standard prin care se caută urme de viață în medii extreme de pe Pământ. „Dacă mergi la un lac din Arctic și vrei să știi ce trăiește acolo, tot ce trebuie să faci este să filtrezi materialul, să extragi ADN-ul și să studiezi gena”, a completat Ruvkin.

Metoda celor de la Harvard prin care doresc să caute viața extraterestră constă în trimiterea unui microcip pe Marte, care să adune probe printr-un orificiu minuscul, denumit nanopor. Dimensiunea acestuia permite doar trecerea ADN-ului, așadar, dacă există material genetic pe suprafața lui Marte, aparatul îl va putea detecta. În plus, dispozitivul poate organiza fragmentele de ADN pentru a alcătui un arbore genetic și astfel să afle dacă seamănă cu o creatură de pe Pământ. Dacă nu, este posibil ca genele să provină de la o formă de viață extraterestră.

Cercetătorii susțin teoria conform căreia a existat un schimb de materie între Marte și Pământ. Aceștia consideră că materie ce conține viață a fost adusă pe Pământ de către meteoriți, creând mediul perfect în care microbii să se dezvolte. Dacă ar fi adevărat, este posibil ca aceeași meteoriți să fi lovit și Marte, depozitând și acolo materiale organice.

Cercetătorii ar putea cădea din lac în puț

Dacă viața marțiană nu are aceleași origini biologice, metoda folosită de cercetătorii de la Harvard, cât și alte forme de detectare a vieții extraterestre, nu vor funcționa. Din această cauză, oamenii de știință speră ca, în caz că există viață pe Marte, să poarte aceleași semnături chimice. Așadar, nimeni nu știe care este cel mai bun mod în care să căutăm după alte forme de viață, deoarece ar putea arăta precum ceva ce nu a mai fost studiat vreodată.

Probabil, cel mai bun mod pentru a analiza solul de pe Marte este ca acesta să fie adus pe Pământ. Acest lucru ar fi monumental, deoarece le va permite cercetătorilor să se folosească de toate uneltele din laboratoare pentru a descoperi ce se asunde în sol. Din nefericire, transportul unui singur gram de sol de pe Marte reprezintă un mare angajament, deoarece ar fi nevoie de combustibil în plus și o rachetă suplimentară care să transporte proba pe Pământ. Ruvkin a declarat că aportul unui gram de pământ marțian pe Pământ nu va avea loc în următorii zece ani.

Așadar, pentru moment, suntem nevoiți să căutăm viață extraterestră prin telecomandă. Asta până când vom trimite astronauți pe Marte, în 2030, care vor putea să adune singuri probe, acțiune care ar pute complica și mai tare situația. Oamenii poartă asupra lor mai mult de 100 de trilioane de microbi, ceea ce ar conduce la o contaminare și mai mare. Asta înseamnă că oricum am încerca să explorăm Marte, va fi foarte greu să ne dăm seama dacă am găsit viață extraterestră, sau dacă am adus-o cu noi pe Planeta Roșie.