„Glasul Pământului”: Zgomotele înspăimântătoare de la poli, gheața „cântătoare” și o focă cu un glas ca de pe altă lume, cele mai stranii sunete auzite

Cu siguranță nu știai despre „gheața cântătoare” sau despre focile ale căror glasuri se aud ca și cum ai fi într-un film sci-fi, aşa ca oamenii de ştiinţă au înregistrat recent zgomotele de la poli.

Sunetele bizare care provin de la cei doi poli ai Pământului au fost dezvăluite în cadrul unui nou proiect de cercetare. Oamenii de știință au utilizat microfoane subacvatice pentru a capta sunete care provin de la specii de animale, dar și sunete născute în urma unor procese geologice din Arctica și Antarctica.

Aceste sunete includ și gheața „cântătoare”, fiind vorba despre un sunet produs de gheața care se contractă sau se mișcă în apă, dar și sunetul pe care foca Ross îl scoate, acesta fiind similar cu cel al unuia transmis de pe o navă spațială dintr-un film științifico-fantastic.

De asemenea, este prezentat și sunetul dramatic al două iceberg-uri care se ciocnesc sau un narval care se aude precum o oaie. Proiectul „Sunete polare” a fost condus de Institutul Helmholtz pentru Biodiversitate Marină Funcțională de la Universitatea din Oldenburg, Germania. Peste 50 de fragmente audio sunt disponibile online și pot fi folosite de „artiştii sonori și muzicieni pentru a reinterpreta în mod creativ”, spun liderii de proiect.

Când se desființează ghenele din blocurile din București. Unde-și vor arunca românii gunoiul, de fapt

Cât de mult a crescut dolarul în perioada campaniei electorale din Statele Unite. La ce distanță se află leul românesc de moneda americană

„Aceste sunete sunt străine pentru majoritatea oamenilor. Probabil mulţi cred că ştiu cum sună, dar este doar ceea ce îşi imaginează ei”, a declarat pentru BBC Dr Geraint Rhys Whittaker, cercetător la HIFMB și coordonator de proiect pentru Polar Sounds.

Sunetele variază de la biologice cum ar fi cele care provin de la mamiferele marine, până la cele geologice care sunt produse de mișcarea vieții, și chiar și cele „antropice”, care sunt produse de către om. În cazul ultimului exemplu poate fi vorba despre eliberarea aerului comprimat pe fundul oceanului pentru a localiza zăcămintele de petrol și gaze.

Există, de asemenea, sunetul balenei albastre din Antarctica, cel mai mare animal de pe planetă. Studiile anterioare au indicat că poluarea fonică subacvatică obligă balenele să schimbe modul în care cântă și, de asemenea, le determină să devină stresate.

Zgomotele ciudate colectate de cercetători de la cei doi poli

Echipa Polar Sounds a lucrat, de asemenea, cu peste 100 de artiști pentru a crea compoziții care să folosească zgomotele polare. Multe dintre acestea sunt chiar mai bizare decât audio-ul original, inclusiv o melodie numită „Stand By”, care eșantionează ciocnirea dintre iceberg-.

„Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la acest proiect este unicitatea acestor sunete și modul în care pot crea o conexiune intuitivă între noi, ca oameni și ocean. Următorul pas al proiectului va fi prezentarea acestor sunete într-o expoziție itinerantă”, a spus dr. Whittaker.

Dintre toate semnalele senzoriale, sunetul este cel care se deplasează cel mai departe în oceane, așa că metodele acustice sunt o opțiune importantă, mai ales când observațiile vizuale sunt limitate. Sunetul poate oferi oamenilor de știință informații valoroase despre obiceiurile de reproducere și modelele de migrație, care pot reflecta starea generală de sănătate a populațiilor.

Dar sunetul poate dezvălui și secrete ale modului în care zgomotul antropic afectează negativ mediile marine și animalele din interiorul oceanelor. Potrivit unui studiu recent, „delfinul cu nas de sticlă” este doar una dintre speciile care se adaptează la zgomotul sub apă, devenind mai zgomotos.

Delfinii sunt creaturi renumite inteligente care se bazează pe sunetele lor pentru a vâna și a se reproduce. Dar dacă zgomotul din activitatea umană, cum ar fi forarea și transportul maritim îneacă zgomotul, acest lucru poate avea un impact negativ asupra sănătății populațiilor de delfini.

Între timp, conform unui studiu din 2017, un ocean zgomotos provoacă stres și confuzie peștilor și îi face mai vulnerabili la prădători. Stridiile își închid rapid cochilia ca răspuns la sunetele de joasă frecvență caracteristice poluării fonice marine, au descoperit cercetătorii.

Cercetarea este importantă deoarece poziția cochiliei este un indicator al bunăstării stridiilor, care își păstrează cochilia larg deschisă atunci când sunt așezate, dar le închid rapid ca răspuns la amenințări sau stres. Poluarea fonică este o problemă majoră în mediile marine, dar nu se cunosc prea multe despre impactul său asupra nevertebratelor și dacă acestea „aud” sunete sau nu.