Câteva sate din România au rămas în trecut. Oamenii de acolo au rămas fără utilități și sunt aproape izolați de restul cetățenilor care se bucură de condițiile normale zilelor noastre. Cu toate astea, zona din județul Hunedoara se află la aproape 20 de kilometri de prosperitate. Cele trei sate numără aproximativ 100 de localnici, număr de cinci ori mai mare față de populația înregistrată acolo la începutul secolului XX.
Mai multe sate din Ținutul Pădurenilor au rămas lipsite de utilități și sunt aproape pustii. Cu toate astea, ele se află în vecinătatea Hunedoarei. Acestea nu sunt atât de izolate precum ar indica toate condițiile în care își duc traiul.
Mai exact, se află la 15-20 de kilometri de Hunedoara, pe valea Nandrului. Este vorba despre satele: Cutin, Dumbrava şi Ciulpăz (comuna Peştişu Mic).
Zona este înconjurată de păduri întinse ca într-o poveste, pline de sălbăticiuni, dar protejate de dealurile din jur. Cele trei sate cuprind aproximativ 100 de localnici, mai puțin de cinci ori față de populația înregistrată în secolul XX.
Localnicii au încetat să le mai considere acasă după ce Hunedoara a fost transformată într-un oraș industrial, atrăgând majoritatea cetățenilor departe de Ținutul Pădurenilor.
Combinatul a intrat într-un declin profund, iar oamenii au ales alt drum pentru a-și reface viața. Cei rămași în așezările de pe valea Nandrului au fost lipsiți de un trai confortabil zilelor noastre.
Concret, rețeaua de gaz, apa curentă și canalizarea sunt un vis pentru ei. De asemenea, drumurile au rămas fără pământ și sunt greu accesibile.
„Suntem la o aruncătură de băţ de Hunedoara, dar aveam aceleaşi greutăţi şi lipsuri ca locuitorii din satele mult mai izolate în Ţinutul Pădurenilor.
Multe familii s-au mutat definitiv la oraş, iar gospodăriile lor au rămas pustii, de ani buni. Puţini au mai rămas să lucreze pământul sau să crească animale”, spune Maria, o localnică din Cutin. O bisericuţă de lemn, ridicată în secolul al XVIII-lea, dă farmec aşezării pădurenilor.
Cu toate astea, casele vechi sunt pline de amintiri și sunt păstrate așa cum au făcut-o strămoșii noștri, pădurea și dealurile din jur sunt parcă desprinse din povești. Acestea sunt unele din motivele care aduc totuși vizitatori din când în când.
„În această regiune izolată de păduri şi în urma condiţiilor geografice cu totul speciale s-a dezvoltat una dintre cele mai originale şi profund arhaice civilizaţii populare din ţara noastră.
Aceste împrejurări au favorizat dezvoltarea unei arte populare cu totul distincte“, scria Romulus Vuia, în volumul „Portul popular al pădurenilor din regiunea Hunedoarei“.