Ziua când românii au cucerit Ungaria. De ce a intrat armata română în Budapesta

Autor: Alexandra Chivu - 20:56, 14 sept. 2019
Ziua când românii au cucerit Ungaria

Războiul român0-ungar din 1919. Ziua când românii au cucerit Ungaria. De ce a intrat armata română în Budapesta?

Ziua când românii au cucerit Ungaria

Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să admită unirea Transilvaniei cu România și, în aprilie 1919, a atacat armata română. Regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor română până la granița stabilită prin Convenția cu Antanta din luna august 1916. În 20 iulie, maghiarii au atacat din nou. A urmat ripostă decisivă până la înfrângerea Ungariei.

Ziua când românii au cucerit Ungaria. De ce a intrat armata română în Budapesta
Soldați maghiari predându-se la Szolnok

Cât despre ocuparea Budapestei de către armata română în august 1919 există câteva dezbateri care tot curg și astăzi. Până acum, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, potrivit generalului Gheorghe Mărdărescu, chiar dacă o unitate a armatei română pătrunsese în oraș încă din ziua precedentă, nerespectând dispozițiile generalului. Edificator este un fragment din memoriul generalului Rusescu, care a intrat primul în Budapeste, în 3 august 1919.

Fragment din memoriul generalului Rusescu

”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana;

după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative: Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa”, fragment din memoriul generalului Rusescu.

”Timpul nu este pierdut”

„Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.”

Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea. Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixându-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul! Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia.

La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise şi căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea”, se mai arată în document.