18 iulie 1976 este una dintre cele mai importante borne din istoria sportului românesc. Este ziua în care Nadia Comăneci a reușit exercițiul perfect și a dat peste cap calculatorul, după ce a primit prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice de la Montreal. După acest eveniment, sportiva din România a apărut pe coperta „Newsweek”, „Time” și „Sports Illustrated”.
18 iulie 1976 este ziua în care istoria sportului a fost scrisă de gimnastă din România. Nadia Comăneci a reușit un exercițiu perfect la paralele și a primit prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice. Primele momente nu au fost însă deloc clare. Organizatorii nu erau pregătiți pentru un eveniment de acest gen, iar calculatorul a arătat nota 1.00. Este o imagine care se „rostogolește” de 47 de ani în lumea întreagă.
„Când am primit 10, m-am uitat la tablă și nu am înțeles. M-am gândit că este 1.00, dar nu putea fi 1.00 pentru că nu făcusem greșeli”, a declarat Nadia Comăneci într-un interviu.
Sportiva din România era antrenată de Marta şi Bela Karoly și a primit la Montreal de șapte ori nota maximă.
„Perfect să sărbătorim!
18 iulie 1976 e ziua în care a început cea mai frumoasă poveste a sportului românesc și mondial! E ziua perfecțiunii, e ziua în care Nadia, gimnasta antrenată de Marta și Bela Karoly, a schimbat istoria unei discipline și a câștigat inimile unei planete.Povestea ei merge mai departe… . După 47 de ani de la primul 10 olimpic ea inspiră, motivează și aduce bucurie. La Onești, locul în care s-a născut și s-a antrenat Nadia, 18 iulie a fost declarată ziua orașului!
Pe 18 iulie 1976, la JO Montreal, în sala Forum, Nadia Comaneci a devenit prima gimnastă din istoria jocurilor care a primit nota 10.00 . De 7 ori i-a fost acordată nota maximă la Montreal. Ea este prima gimnastă care a luat aur olimpic pentru România. Zbor. Perfecțiune. Zâmbet și uimire. 1.00. O românca a scris istoria unui sport cu inocența unui copil de 14 ani. Momentul Montreal 1976, într-o seara de 18 iulie, a schimbat lumea gimnasticii”, scrie pe pagina de Facebook a Comitetului Olimpic Român.
În cartea Nadia, reputatul jurnalist român Ioan Chirilă descrie cu lux de amănunte ziua de 18 iulie 1976. Antrenorii au decis să pregătească acest concurs. Delegația României s-a pregătit undeva lângă Montreal și s-a întors în satul olimpic pe 13 iulie, considerată o zi cu ghinion. Nu și de antrenorul Bela Karoly, născut într-o zi de 13.
Nadia a început ziua cu probleme medicale, din pricina unor dureri la gleznă. În prima probă, la bârnă, a primit 9.90. Au urmat prestațiile de la sol, sărituri și apoi paralelele, unde s-a întâmplat minunea. Sportiva din România obține până atunci de 17 ori nota maximă, de șase ori la competiții din Canada.
„Nadia ajunge în vârf. Echilibrul perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând șocul cu paralelele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vâlvătăi, scăpat din strânsoarea codiței de cal. Marta privește cu admirație, ca și cum n-ar fi în cauză, looping-urile acestui mic avion cu reacție.
Karolyi a și parcurs mental tot exercițiul. Așteaptă, fără respirație, aterizarea. (Pentru că aterizarea e singura care mai poate ciunti acest exercițiu de geometrie pură, cu intrări și ieșiri din orbită calculate până în umbra secundelor).
Zbor final! Stop!! Urale!!! (…)”, scrie Chirilă.
Nadia Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961 în oraşul Oneşti din judeţul Bacău. În palmaresul se află cinci medalii olimpice de aur, două de aur la Campionatele Mondiale (CM) şi nouă de aur la Campionatele Europene (CE). Numărul total al medaliilor câştigate de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice, CM şi CE se ridică la 25, din care, 16 de aur. Este considerată una dintre cele mai bune sportive din secolul trecut şi printre cele mai mari gimnaste ale lumii.
Oficialii gimnasticii mondiale au dezbătut aprins dacă gimnasta din România a obținut la Montreal prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice. Controversa a fost susținută de faptul că la competiția din anul 1924, gimnastul francez Albert Séguin a obținut nota maximă în finala de sărituri la cal aşezat pe lăţime. A fost însă unica apariție în programul olimpic al respectiv al probei respective, iar oficialii consideră că a fost vorba de o excepție nu de o probă olimpică.