Unde se află amintirile tale, de fapt. Descoperire senzațională despre creierul uman
Toate dispozitivele de stocare a memoriei, de la creier la memoria RAM din computer, stochează informații modificându-le calitățile fizice. Cu peste 130 de ani în urmă, cercetătorul în neuroștiință Santiago Ramón y Cajal a sugerat pentru prima dată că creierul stochează informații prin rearanjarea conexiunilor sau sinapselor, dintre neuroni.
Unde se află amintirile tale, de fapt
De atunci, neurologii au încercat să înțeleagă schimbările fizice asociate cu formarea memoriei. Dar vizualizarea și maparea sinapselor este o provocare. În primul rând, sinapsele sunt foarte mici, sunt de aproximativ 10 miliarde de ori mai mici decât cel mai mic obiect pe care îl poate vizualiza un RMN clinic standard. În plus, există aproximativ 1 miliard de sinapse în creierul șoarecelui, pe care cercetătorii le folosesc adesea pentru a studia funcția creierului și toate sunt la fel de opace până la translucide ca țesutul din jurul lor.
O nouă tehnică de imagistică le-a permis specialiștilor să cartografieze sinapsele în timpul formării memoriei. Au descoperit că procesul de formare a unor noi amintiri schimbă modul în care celulele creierului sunt conectate între ele. În timp ce unele zone ale creierului creează mai multe conexiuni, altele le pierd.
Înainte, cercetătorii s-au concentrat pe înregistrarea semnalelor electrice produse de neuroni. Deși aceste studii au confirmat că neuronii își schimbă răspunsul la stimuli după ce se formează o memorie, ei nu au putut identifica cu exactitate ce anume determină aceste schimbări.
Când cercetătorii au comparat hărțile sinapselor 3D înainte și după formarea memoriei, au constatat că neuronii dintr-o regiune a creierului au dezvoltat noi sinapse, în timp ce neuronii predominant dintr-o a doua regiune au pierdut sinapsele. Acest lucru însemna că noii neuroni se asociau, în timp ce alții le distrugeau conexiunile.
Ce au constatat specialiștii
Specialiștii au constatat că formarea unei memorii asociative implică formarea și pierderea sinapselor, dar nu neapărat modificări ale puterii sinapselor existente, așa cum se credea anterior. Încă nu se știe dacă generarea și pierderea sinapselor conduc la formarea memoriei.
Ar putea fi posibilă ștergerea fizică a amintirilor asociative care stau la baza condițiilor devastatoare precum PTSD (Stres post traumatic). Cu toate acestea, este tentant să ne imaginăm un viitor îndepărtat în care chirurgia sinaptică ar putea elimina amintirile dureroase, crede Don Arnold, profesor de Științe Biologice și Inginerie Biomedicală, Colegiul de Litere, Arte și Științe din USC Dornsife.
Memoria asociativă este un fenomen psihologic, definit ca „abilitatea de a învăța și de a-și aminti relația dintre elementele fără legătură”, iar această formă de memorie are loc foarte frecvent și adesea subconștient.