Atât în timpul vieții, dar mai ales după execuția celor doi, din decembrie 1989, au existat zvonuri și dezbateri apreinse despre presupusa avere imensă pe care Ceaușescu ar fi reușit să o scoată din țară și să o ascundă în conturi din Elveția. se vehicula suma de aproximativ un miliard de dolari.
Imediat după ianuarie 1990 câțiva parlamentari elvețieni s-au angajat să ajute autoritățile române ale vremii în urmărirea banilor pe care i-ar fi ascuns Nicolae Ceaușescu în băncile elvețiene, dar au spus că nu există încă dovada că s-au transferat bani în Elveția.
Heinrich Ott, unul dintre cei șapte membri ai Parlamentului Elvețian care s-a întâlnit la acelmoment cu oficialii români, a declarat că există raporturi conform cărora dictatorul comunist ar fi depus 400 de milioane de dolari în aur în băncile elvețiene înainte de 22 decembrie. Alte rapoarte au sugerat că activele în valoare totală de până la un miliard de dolari ar putea fi ascunse tot în Elveția sau în alte țări străine, a mai spus Ott la acel moment.
Un alt oficial elvețian venit în 1990 la București, Heinrich Rittmeyer, declara că procesul de găsire a milioanelor lipsă ale lui Ceaușescu poate dura ani. Ott declara că o anchetă elvețiană privind posibilele conturi bancare ale lui Ceaușescu includea solicitarea băncilor centrale din alte țări să încerce să urmărească fondurile românești transferate în Elveția.
Pe urma banilor,presupus ascunși de Ceaușescu în conturi off-shore sau în conturi elvețiene, lamomentul 1990, au pornit oficiali elvețieni dar și reprezentați ai guvernării post-decembriste din România. Totul a pornit de la un material publicat în prestigiosul ziar american New York Times, acesta preluând o informare făcută de Radio București, conform căreia Ceaușescu ar fi avut în conturile elvețiene circa 470 de milioane de dolari.
Este important să reamintim că, la momentul 25 decembrie 1989, când Ceaușescu era executat, acesta lăsa României și celor ce aveau să-i urmeze la conducere, recuperarea unor împrumuturi de 776 milioane USD date Irakului, Libiei, Coreei de Nord și unor țări din lumea a treia, mai exact opt țări africane, toate acordate în timpul regimului comunist. Irak, Libia, Coreea de Nord și opt țări africane datorează României 775,8 milioane USD din împrumuturile acordate în timpul domniei lui Ceaușescu, până în 1989, dar Bucureștiul se luptă să recupereze banii din cauza solvabilității scăzute a debitorilor străini, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.
La sfârșitul anului 2017, Irak a fost cel mai mare debitor, datora României 520,4 milioane USD, urmată de Sudan (169,9 milioane USD), Libia (45,6 milioane USD), Nigeria (12,6 milioane USD), Mozambic (11,2 milioane USD), Central Republica Africa (10,7 milioane USD), Republica Guineea (2,3 milioane USD), Somalia (2,5 milioane USD), Coreea de Nord (546.953 USD), Tanzania (99.000 USD) și RD Congo / fostul Zaire (88.326 USD).
Cu toate acestea, România a reușit să recupereze aproape 93 de milioane USD între sfârșitul lunii iunie 2016, când a fost publicat raportul anterior și sfârșitul lui 2017. La jumătatea anului 2016, aceste țări datorau României 868,9 milioane USD. Dintre toți debitorii străini, România are în prezent acorduri de plată a datoriei cu cinci țări: Irak, Coreea de Nord, Mozambic, RD Congo și Republica Guinea.
România nu are încă nicio înțelegere cu Sudanul, Libia, Nigeria, Republica Centrafricană, Somalia și Tanzania. De asemenea, România trebuie să recupereze o sumă imensă din Cuba, în valoare de 1,49 miliarde de ruble transferabile, o fostă monedă de cont folosită în timpul domniei sovietice în comerțul dintre URSS și țările sale satelite precum România. Bucureștiul nu are în prezent niciun acord de datorie cu Cuba.