Sportul românesc a fost lovit astăzi de anunțul morții lui Vizi Imre, unul dintre cei mai mari baschetbaliști ai României. A fost jucătorul care i-a impresionat cel mai mult pe americani, în meciul celebru cu o selecționată a starurilor din NBA.
Vizi Imre a decedat marți seară, la 83 de ani. Anunțul a fost făcut de clubul U-BT Cluj Napoca, acolo unde a evoluat timp de 17 ani, între 1957 și 1974. A evoluat de aproximativ 200 de ori pentru naționala României și a obținut locul 8 alături de „tricolori” la Campionatele Europene de la Istanbul din 1959.
Ardelenii au anunțat moartea fostului mare baschetbalist pe site-ul oficial: „Clubul nostru este alături de familia Vizi, în aceste momente dificile, pricinuite de trecerea în neființă a fostului mare jucător al Clujului, Vizi Imre. Vizi Imre a fost component al Universității Cluj-Napoca în perioada 1957-1974 și a bifat aproximativ 200 de selecții la echipele naționale ale României.
Mai mult, în anul 1964 s-a evidențiat în meciul celebru pe care baschetbaliștii români l-au disputat împotriva unei selecționate a starurilor din NBA. Atunci, Vizi Imre a fost cel mai bun marcator al nostru, prin cele 24 de puncte. După retragerea din activitatea sportivă, Vizi Imre a intrat în învățământ și a condus Liceul Apáczai Csere János. De asemenea, a predat și la Liceul Báthory István și s-a ocupat de fundații menite să sprijine educația, respectiv tinerii. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”.
Așa cum se precizează și în comunicatul Universității, Vizi Imre i-a impresionat pe americani, reușind nu mai puțin de 24 de puncte. Fostul mare sportiv al ardelenilor a rememorat întâmplările de atunci într-un interviu de acum un an, pentru același site al clubului de baschet: „Echipa noastră, de la Universitatea, se regăsea în top. Drept urmare, ne-au căutat un adversar pe măsură și am ajuns să înfruntăm o selecționată a baschetbaliștilor profesioniști din Statele Unite. Până la urmă, pe teren am fost cinci jucători de la Cluj, restul fiind de la echipele bucureștene. În schimb, americanii au contat pe Bob Cousy, Oscar Robertson și Tom Heinsohn. Pivotul Bill Russell era la rândul său în echipă, dar nu a jucat din cauza unei accidentări. A văzut meciul de pe bancă, cu bandaj pe mână.
Și noi am avut un absent important, pe Horia Demian, care a putut evolua numai în partida de la București. La Cluj, confruntarea a avut loc pe vechiul stadion, plin ochi. Era o diferență enormă de valoare între noi și ei. Nu mai văzusem așa ceva. Nici nu îi cunoșteam, deși circulau, pe ascuns, unele filme cu ei. Pe toată lumea au bătut rău, la 60 de puncte diferență. Mânuiau mingea extraordinar, aveau viteză și forță. Mă bucur că am înscris 24 de puncte. Nimeni nu a înscris atâtea puncte împotriva lor. Înainte de joc, au fost desemnați doi căpitani. De la echipa noastră, eu am fost căpitan și le-a plăcut de mine, m-au evidențiat. Tom Heinsohn a ținut să mă laude și mi-a dat cadou o caricatură, însoțită de autografele fiecăruia. Încă păstrez autografele, în cutia mea cu amintiri”.