Ultimele ore din viața lui Ion Creangă. Unde a mers scriitorul înainte să moară și cine l-a văzut pentru ultima dată în viață

Majoritatea dintre noi am crescut cu poveștile scrise de cel mai mare povestitor al Literaturii Române, Ion Creangă, bun prieten cu un alt marere exponent al poeziei românești, poetul național Mihail Eminescu. Dar puțini sunt cei care știu sau își mai aduc aminte de la școală de ultimele zile și ore din viața marelui povestitor.

Ion Creangă și comoara lăsată Literaturii Române

Ion Creangă se năștea la 1 martie 1837, devenit cunoscut ca scriitor, povestitor și învățător moldovean. Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut mai ales pentru volumul „Amintiri din copilărie”, pentru nuvelele și povestirile sale, precum și pentru numeroasele sale anecdote.

Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și literatura pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști, precum „Harap Alb”, „1van Turbincă”, „Dănilă Prepeleac”, „Stan Pățitul”, precum și pentru basmele „Povestea porculiu”, „Capra cu trei iezi”, „Mama cu trei nurori”, „Fiica moșului și fiica babei”.

Carmen Iohannis, apariție surprinzătoare înainte de vot. Gestul făcut de prima-doamnă, a urmat exemplul soțului

Cum a apărut Elena Lasconi la secția de votare. Candidata la alegerile prezidențiale a atras atenția tuturor

Bendeac a șocat toată țara după moartea lui Cotabiță! De ce nu a vrut să se împace cu el

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Vezi și: Motivul pentru care Ion Creangă era numit Popa Smântână de cei apropiaţi. Detalii pe care sigur nu le ştiaţi despre scriitor

Atât în vremea în care aceste lucrărir erau publciate, dar și după moartea acestuia, toate au fost considerate capodopere ale limbii române și ale umorului autohton. În același timp, conform criticilor vremi, dar și actuali, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere de surse folclorice și o contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.

Primii pași și dezvoltarea sa literară

Puțini își mai aduc aminte, probabil, că Ion Creangă a fost preot ortodox român, recunoscut în acele vremuri ca fiind un om cu o atitudine neconvențională, și un stil de viață neconvențional. Ion Creangă a avut un impact timpuriu ca educator inovator și autor de manuale școlare, în timp ce a urmat o scurtă carieră în cadrul organizației de politică naționalistă în cadrul Facțiunii Libere și Independente.

Debutul său literar a venit târziu în viață, urmând îndeaproape începutul relației sale apropiate de prietenia strânsă cu poetul național Mihai Eminescu și cu afilierea lor comună la influentul curent literar conservator influentă societate literară Junimea. De fapt, se spune că Mihai Eminescu ar fi fost cel care l-a îndemnat și convins să scrie.

Vezi și: Moneda din Rusia cu chipul lui Mihai Eminescu. Au fost emise milioane de bucăţi, motivul te va uimi

După debutul literar de la Junimea, mai-marii societății literare îl priveau cu rezervă, dar, în același timp, exista o tabără care îi aprecia talentul de povestitor și, ulterior, și lucrările sale. În toți anii de activitate, Creangă a ajutat la propagarea culturii grupului Junimea, ceea ce a adus la o creștere a valorii societății respective. A pus umărul la noile orientări culturale ale grupului într-o formă accesibilă.

Criticii de mai târziu l-au descris, alături de Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, ca fiind unul dintre cei mai desăvârșiți reprezentanți ai literaturii junimiste. Ion Creangă a primit postum mai multe distincții și este comemorat de o serie de instituții atât din România, cât și din Republica Moldova. Printre acestea se numără „Bojdeuca” din Iași, care, în 1918, a fost inaugurată ca prima casă memorială. Printre urmașii săi direcți se numără Horia Creangă, unul dintre principalii arhitecți români din perioada interbelică.

Ion Creangă – FOTO:Jecinci/Facebook

Ultimele ore din viața lui Ion Creangă

După plecara lui Mihai Eminescu, deși era bolnav de ceva vreme, spun poveștile de atunci, Ion Creangă a căzut într-o depresie și mai putenrică, dezamăgit fiind de despărțirea de bunul său prieten. Moartea sa, subită, avea să vină pe 31 decembrie 1889, la doar 52 de ani, suferind cumplit și de pe urma morții bunului său prieten din 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Șuțu din București. Există o lucrare, păstrată cu sfințenie de unul din preții din zonă, Florin Tuscanu, în care sunt prezentate ultimele ore din viața lui Ion Creangă, bolnav fiind de epilespie și apoplexie.

„În 31 decembrie 1889, pe la ora prânzului Creanga se dusese în oraş şi intrase în tutungeria sa din strada Goliei nr. 51, „o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară”.

Nu există, din amintirile contemporanilor, amănunte sigure despre scopul acestei ieşiri în oraş şi felul în care s-a derulat tragicul eveniment. Se ştie că în tutungerie se afla fratele său, Zahei şi că aici Creangă a avut o nouă criză de epilepsie şi un atac de apoplexie, care avea să-i fie fatal. Se pare că Zahei l-a dus în Ţicău. Seara, vestea morţii s-a răspândit în Iaşi.”, scrie preotul Florin Tuscanu.

Vezi și: Cum arată ultima poză a lui Mihai Eminescu. Va fi scoasă la licitație pentru o sumă frumușică

Conform acestor mărturii, pe 31 decembrie 1889, în timp ce se afla în tutungeria fratelui sau Zahei, Ion Creangă avea să facă o nouă criză puternică de epilepsite și un atac puternic de apoplexie, povestește preotul Florin Tuscanu. cele două momente aveau, de altfel, să-i fie fatale, chiar dacă fratele Zahei l-a dus de grabă la Țicău.

Vezi și: Cauza reală a morții lui Mihai Eminescu. 12 specialiști și-au dat cu părerea și nu e sifilis

A doua zi, pe 1 ianuarie 1890, Ion Creangă avea să fie dus pe ultimul drum, dar cei care aveau să-l conducă erau puțini la număr. „Tipograful Ionescu şi Miron Pompiliu se îngrijesc de înmormântare, Zahei aleargă şi el pe la cine ştie cine, şi părintele Gh. Ienăchescu pretinde a fi avut el sarcina îngropării. V. Pogor, care era primar, dădu locul la cimitir.”, a mai consemant același preot.