Ultimele cuvinte pe care i le-a spus Elena Ceaușescu soțului ei. Ce gest a făcut dictatorul înainte să moară
Perioada comunistă încă își are poveștile în mintea și inimile românilor, iar țara va fi întotdeauna legată de cea mai grea încercare a cetățenilor: îngrădirea libertatății. Ce gest a făcut dictatorul înainte să moară și care sunt ultimele cuvinte pe care i le-a spus Elena acestuia?
Ultimul dialog dintre Elena și Nicolae Ceaușescu
Terorile prin care au trecut românii în perioada comunismului nu va fi uitată niciodată. Poveștile fără final ale evenimentelor petrecute sub ochii vigilenți ai dictatorului sunt greu de imaginat. Viorel Domenico, scriitor, a fost cel care a aflat dialogul ultim dintre Elena și Nicolae, înainte de execuție. Andrei Kemenici a povestit în cartea „Ceaușescu la Târgoviște”, scrisă de Domenico, cum a reacționat soția dictatorului când a aflat sentința. Amintim că cei doi au fost împușcați la doar câteva minute după ce au aflat ce urmează să li se întâmple. Kemenici a fost comandantul UM 01417 și a prezent atunci.
Acesta a dezvăluit că unul din cele mai grele momente l-a reprezentat acela în care au coborât parașutiștii și i-au legat cu sfori pe fostul președinte și soția sa. Elena s-a împotrivit și a renunțat la orgoliul său, cerând îndurare, timp în care Nicolae și-a acceptat soarta. Comandantul a susținut că l-a văzut și pe el plângând, dar îndurând totul. Kemenici s-a retras atunci pentru că îi era rușine, pentru că nu voia să vadă cum moare președintele țării. Elena l-ar fi întrebat dacă în România se împușcă oameni, chiar înainte ca cei care i-au executat să apese pe trăgaci.
Ultimele cuvinte ale soților Ceaușescu. Ce l-a întrebat Elena pe dictator?
Ce a întrebat dictatorului?
„Nicule, în România se împuşcă oameni?” Eu eram lângă general şi întrebarea fusese pusă atât de provocator încât mă aşteptam să răspundă acesta, dar a intervenit Nicolae Ceauşescu, care, săgetându-l cu privirea pe Stănculescu, a răspuns: „Încă o trădare naţională! Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceauşescu nu s-a opus. A acceptat inclusiv această umilinţă. Însă plângea. Îi şiroiau lacrimile pe obraz. Şi suspina. În acel moment, când l-am văzut suferind sincer şi profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii şi privirile lui. Mi-era ruşine, o imensă ruşine. Dacă el a plâns până la zid, în momentul când a căzut, strigând „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă”
Andrei Kemenici