Limbajul de zi cu zi are adesea mici capcane lingvistice, iar anumite cuvinte dau bătăi de cap chiar și celor mai atenți vorbitori. Fie că este vorba despre influențe străine sau dificultatea de a integra forma corectă în scris și pronunție, anumite cuvinte sunt greșit folosite de majoritatea românilor. Iată câteva dintre acestea și cum ar trebui să fie ele folosite, de fapt.
Limba română are numeroase capcane atunci când vine vorba despre scris și pronunție. Unele cuvinte au intrat în vocabular pe filieră străină și au produs confuzie multor vorbitori. Cei care au apucat să le pronunțe greșit le-au transmis așa mai departe, ajungând ca forma incorectă să fie folosită mai des decât cea corectă. Iată câteva exemple în acest sens!
Un cuvânt ce pune la încercare dicția multor români este „crenvurst”. Deși pronunțăm acest cuvânt destul de des, mai ales în forma sa de plural, „crenvurști”, corectitudinea sa este adesea ignorată. Aici trebuie să ținem cont că forma corectă la singular este „crenvurst”, deși utilizarea sa este mai rară. În varianta de plural, vom spune „crenvurști” – și nu „crenvuști” sau „cremvuști”, forme greșite care circulă frecvent în limbajul colocvial.
Acest cuvânt provine din germană, de la „Krenwürstchen” – termen format din „wurstchen” (diminutiv de la „wurst”, care se referă la produse din carne, cum ar fi cârnații sau salamurile). Așadar, este util să reținem: „crenvurst” la singular și „crenvurști” la plural.
Pentru pasionații de bucătărie, termenul „roșii cherry” poate părea un detaliu minor, însă el ascunde o provocare de pronunție. Conform normelor din limba română, „cherry” se scrie exact ca în engleză, dar se pronunță „ceri” (și nu „șeri”). „Cherry” a fost adaptat ca adjectiv invariabil în expresia „roșii cherry”, referindu-se la acele roșii mici și dulci folosite în salate și aperitive.
Pe lângă sensul său de adjectiv, „cherry” se poate folosi și ca substantiv neutru, fiind denumirea unei băuturi. Forma de plural este „cherryuri”, unde sufixul de plural se adaugă fără cratimă. Astfel, fie că ne referim la fructele mici, fie la băutură, vom pronunța cuvântul corect ca „ceri”.
„Repercursiune” este o greșeală des întâlnită în limba română. Forma corectă a acestui cuvânt este „repercusiune”, însă majoritatea vorbitorilor sunt tentați să adauge un „R” în plus, devenind „repercursiune”. Această confuzie se datorează probabil pronunției rapide și influențelor regionale care adaugă sunete suplimentare. Este important să ținem cont că varianta corectă este „repercusiune”, care se referă la o consecință, o urmare a unei acțiuni.