Încă din 1917, când a fost instaurată în România, românii sunt obligați să schimbe ora, fie că este ora de vară, fie ora de iarnă. Dar care sunt rațiunile din spatele aestor schimbări? Deși pare ciudat, rațiunile nu au legătură nici cu țările în sine, și nici cu alte lucruri. Motivele sunt cât se poate de simple, dar profitabile, sau nu, depinde de cum vezi lucrurile.
Cu câteva secole înainte de a fi implementat, Ben Franklin a propus un fel de oră de vară, numită în mod eronat ora de vară. Această schimbare și cea pentru ora de iarnă se întâmplă de două ori pe an. Inițial aest sistem a fost adoptat pentru a ne economisi bani pentru nevoile de energie.
Dar dacă săpăm mai adânc, vom afla că tradiția de acumulare a luminii de zi, care a fost adoptată acum o sută de ani, are o istorie și mai colorată. În întreaga lume, ora de vară a afectat relațiile internaționale, a creat fusuri orare diferite și ne poate influența chiar și sănătatea.
În 1895, George Hudson, un entomolog din Noua Zeelandă, a venit cu conceptul modern al orei de vară. El a propus o schimbare de timp de două ore, astfel încât să aibă mai multe ore de soare după muncă pentru a merge la vânătoare de insecte vara.
Șapte ani mai târziu, constructorul britanic William Willett a testat independent ideea în timp ce ieșea la călărie. El a propus-o Parlamentului Angliei ca o modalitate de a împiedica națiunea să irosească lumina zilei. Ideea sa a fost susținută de Winston Churchill și Sir Arthur Conan Doyle. Dar a fost inițial respinsă de guvernul britanic. Willett a continuat să susțină acest concept până la moartea sa în 1915. În 1916, la doi ani de la Primul Război Mondial, guvernul german a început un brainstorming asupra modalităților de a economisi energie.
„Și-au amintit ideea lui Willett de a muta ora înainte și astfel de a avea mai multă lumină de zi în timpul orelor de lucru.
În timp ce britanicii vorbeau despre asta an de an, germanii au decis să o facă mai mult sau mai puțin prin viabilă”, explică David Prerau, autorul cărții Seize the ”Daylight”
În scurt timp, Anglia și aproape toate celelalte țări care au luptat în primul război mondial au urmat exemplul. La fel au făcut și Statele Unite. La 9 martie 1918, Congresul a adoptat prima sa lege a orei de vară, și a avut un efect. În plus față de economisirea luminii de zi, Standard Time Act a definit fusurile orare din S.U.A.
Înaintea Statelor Unite, și imediat după Germania, România decide în 1917 să folosească cele două sisteme, ora de vară și ora de iarnă. Culmea este că decizia era luată din simple rațiuni economice, nimic mai mult. În ceea ce privește ora de vară, din motive neexplicate, România va renunța la acest sistem, dar nu pentru mult timp. În 1932 se decide revenirea la aceste fusuri orare, din rațiuni economice, ulterior în 1943 se suspendă iar.
Între 1943 și 1983 au mai existat perioade de suspendare și de folosire, după diferite criterii. Regula de astăzi, în ceea ce privește ora de vară și ora de iarnă a fost adoptată, ca finală, în 1997, și de atunci trecerea la ora de vară se face în noaptea de 28 spre 29 martie, iar trecera la ora de iarnă se face în ultima duminică din octombrie.