Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Patimilor. Ce este interzis să faci începând cu Miercurea Mare

Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Patimilor, o perioadă foarte importantă pentru creștinii de pretutindeni. În fiecare an, creștinii sărbătoresc Învierea Domnului Iisus Hrist, iar în Săptămâna Mare, aceștia se pregătesc să primească lumina Învierii. Este o săptămână presărată cu cele mai frumoase tradiții și obiceiuri străvechi, respectate chiar și astăzi cu strictețe.

Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Patimilor

Săptămâna Mare mai este denumită și Săptămâna Patimilor, fiind ultima din postul Sfintelor Paște. De asemenea, Săptămâna Mare mai este cunoscută în popor și ca Săptămâna Deniilor. Toate aceste zile sunt considerate de la începutul creștinismului sfinte și mărețe.

Tradițiile și obiceiurile din această perioadă trebuie ținute din Duminica Floriilor, adică momentul intrării lui Iisus în Ierusalim, până la învierea Sa și în zilele de Paște. Este o săptămână sfântă, iar mulți creștini țin post negru.

Cum arată Andreea Esca atunci când nu apare la TV. Imagini rare celebra prezentatoare TV

De ce ar fi murit Ingrid Baciu, de fapt. Cauza decesului vedetei de la B1 TV

Cum arată casa Ilinei Pârvu de la Visuri la Cheie, după ce a fost renovată de PRO TV

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

În Săptămâna Mare se face curățenie prin gospodărie, se mătură curțile, se repară gardurile, iar casele trebuie să strălucească de curățenie. O tradiție veche spun că în prima zi din Săptămâna Mare trebuie să scoatem hainele la aerisit.

Muncile pe câmp sunt permise până miercuri, iar toți membrii familiei trebuie să se ajute între ei la trebuiri. Potrivit tradiției, până în această zi femeile trebuie să termine torsul din furcă, de frică să nu fie pedepsite de Joimăriță. Uneltele de tortură ale Joimăriței erau căldura, oala cu jăratec sau cârligul pentru foc.

Citește și: Ce fac catolicii cu crenguțele de salcie de Florii. Tradiția pe care o respectă cu sfințenie

Tradiții din Vinerea Mare

Vinerea Mare este ziua de pomenire a înfricoșătoarelor Patimi ale Mântuitorului. Patimile Domnului sunt considerate sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare. „Sfinte” deoarece Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, „mântuitoare” pentru că șterg păcatele tuturor, iar „înfricoșătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat la răstignirea lui Hristos.

În Vinerea Mare nu se săvârșește Liturghia. Seara se săvârșește Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptă a tânguirii pentru Iisus, înainte de Învierea Lui. Biserica se înconjoară de trei ori cu Sfântul Epitaf, un semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

În această zi, tradiția spune că oamenii trebuie să meargă la tuns. Cei care vor face acest lucru, nu vor avea nevoie să meargă la stomatolog pe parcursul întregului an. Tăierea părului în Vinerea Mare are puterea de a-l feri pe om de dureri de dinți.

În Vinerea Mare, toate gospodinele vopsesc ouăle. Se spune că ouăle roșii au puteri miraculoase și că pot fi păstrate mult timp fără să se strice. O tradiție spune că fetele trebuie să se spele pe față cu apa în care pun cojile de la ouăle roșii ciocnite în ziua de Paște, pentru a avea ten luminos și curat tot anul.

Citește și: Săptămâna Mare: tradiții, obiceiuri și credințe. Marți, ultima zi în care creștinii mai pot face acest lucru până la Paște

Rugăciunea pe care este bine să o rostești în Săptămâna Mare

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.