La 40 de zile după Sfintele Paști, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului, un moment cu o profundă semnificație spirituală. Pe lângă slujbele religioase și rugăciunile speciale, această zi este marcată și de o tradiție mai puțin cunoscută, dar păstrată cu sfințenie în multe zone din România: ciocnirea ouălor roșii, exact ca în prima zi de Paște.
Obiceiul își are rădăcinile în credința că Hristos s-a înălțat la cer în trupul cu care a înviat, motiv pentru care simbolurile Învierii, cum sunt ouăle roșii, rămân valabile și în această zi. În plus, Înălțarea este considerată încheierea oficială a sărbătorii pascale, iar ciocnirea ouălor este un gest prin care creștinii își reafirmă credința în biruința vieții asupra morții.
Formulele tradiționale rămân aceleași: „Hristos a înălțat!” – „Adevărat s-a înălțat!”, înlocuind salutul pascal „Hristos a înviat!”. În multe sate românești, ouăle sfințite rămase din perioada Paștelui sunt păstrate tocmai pentru acest moment, fiind ciocnite în familie sau chiar la cimitir, în semn de pomenire a celor plecați.
Roșul ouălor pascale amintește de sângele Mântuitorului, iar forma rotundă reprezintă veșnicia. Ciocnirea ouălor devine, astfel, nu doar un simplu gest festiv, ci o mărturisire de credință. La Înălțare, acest gest capătă o semnificație suplimentară: el simbolizează înălțarea sufletelor către cer și speranța în viața veșnică.
În unele zone, tradiția spune că cine ciocnește ouă de Înălțare va fi sănătos tot anul și va avea noroc în gospodărie. De asemenea, oamenii păstrează câte un ou roșu până la Rusalii, considerându-l protector împotriva bolilor și a relelor.
Ziua Înălțării Domnului este și Ziua Eroilor, iar în biserici se țin slujbe de pomenire pentru cei care s-au jertfit pentru neam și credință. În mediul rural, după slujbă, oamenii se duc la cimitir cu ouă roșii, colaci și vin, pentru a le împărți în numele celor adormiți.
Tot în această zi, gospodarii obișnuiesc să urce pe dealuri sau în puncte înalte pentru a privi cerul, într-un gest simbolic care reproduce înălțarea lui Iisus. În unele regiuni, se spune că cerurile se deschid în ziua Înălțării, iar dorințele rostite cu credință pot deveni realitate.
Tradiția ciocnirii ouălor roșii de Înălțare este mai mult decât un simplu ritual pascal repetat. Este o reamintire a legăturii continue între Înviere și Înălțare, o reafirmare a credinței în viața veșnică și o expresie a recunoștinței pentru sacrificiul Mântuitorului. Deși discretă, această tradiție adaugă un strat profund de spiritualitate unei sărbători adesea trecută cu vederea în calendarul ortodox.