Europa și întreaga lume avea să-și schimbe optica asupra multor lucruri, odată cu declanșarea acestei pandemii de covid. Printre principalele lucruri ce aveau să se schimbe se numără și modul de a merge la servici. De fapt această frază a devenit istorie, având în vedere că aproape toți angajații au lucrat de acasă, acolo unde s-a putut. Covid-19 ne-a bulversat locurile de muncă. Am încercat să ne adaptăm, dar cum rămâne pe termenul lung? Experții au încercat să răspundă la cele mai mari întrebări pe care ar trebui să ni le punem, în legătura cu telemunca. În alte situații, precum Portugalia, s-au schimbat „regulile jocului”.
Au trecut mai bine de un an de când Organizația Mondială a Sănătății a declarat Covid-19 ca fiind o pandemie. Sute de milioane de oameni au trăit în condiții de izolare. Mulți au făcut trecerea bruscă la lucrul de acasă, telemunca. Milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă. Viitorul pare incert. Nu știm când, sau dacă societățile noastre ar putea reveni la normal, sau ce fel de cicatrici va lăsa pandemia.
În mijlocul acestor convulsii, au apărut inveitabil și întrebări despre cele mai mari necunoscute cu care ne confruntăm? Cum vom lucra, trăi și prospera în viitorul post-pandemic? Cum ne remodelează Covid-19 lumea noastră, potențial, pentru totdeauna?
Dacă încercăm să aflăm cum a normalizat pandemia telemunca și ce ar putea însemna acest lucru, aflăm că ceea ce știam s-a schimbat total. Mulți ne-am pus întrebarea dacă vom merge din nou la birou, și, dacă da, cât de des? Ce impact va avea un mod „hibrid” de lucru asupra modului în care comunicăm, ne conectăm și creăm? Va fi telemunca o mare diferență în ceea ce privește egalitatea de gen și diversitatea? Și ce va însemna munca dacă birourile noastre vor fi virtuale și vom pierde interacțiunile sociale de zi cu zi?
Răspunsurile la aceste întrebări, și astăzi, la un doi ani de la declanșarea pandemiei, rămân constante și se încearcă să se găsească răspunsuri. Unii le-au găsit, prin implementarea de noi cadre de reglementare a muncii de acasă, alții încă mai caută.
Deși cadrul legal pentru a munci de acasă există în aproape toate țările europene, nimeni nu s-a așteptat la o asemenea situație, nici angajatorii și nici angajații. Țări, precum Portugalia, au încercat să echilibreze puțin lucrurile.
Așa se facă în Portugalia, de exemplu, este ilegal ca șeful tău să îți trimită mesaje text după serviciu, printr-o lege privind munca la distanță care schimbă regulile jocului. Conform agenției de știri Euronews, lucrătorii la distanță din Portugalia ar putea avea un echilibru mai sănătos între viața profesională și cea privată, conform noilor legi ale muncii aprobate de parlamentul țării.
Noile norme aprobate pe 5 noiembrie sunt un răspuns la explozia muncii la domiciliu ca urmare a pandemiei COVID-19, a declarat Partidul Socialist, aflat la guvernare în Portugalia. Conform noilor norme, angajatorii ar putea fi sancționați pentru contactarea lucrătorilor în afara orelor de program.
De asemenea, companiile vor trebui să contribuie la plata cheltuielilor generate de munca la distanță, cum ar fi facturile mai mari la electricitate și internet. Însă modificările aduse legislației portugheze privind munca au limite. Ele nu se vor aplica companiilor cu mai puțin de zece angajați.
Portugalia a fost prima țară europeană care și-a modificat normele privind telemunca ca urmare directă a pandemiei COVID-19 în luna ianuarie a acestui an. Normele temporare au făcut din munca la distanță, telemunca, o opțiune obligatorie, cu câteva excepții, și au obligat angajatorii să furnizeze instrumentele necesare pentru a face treaba de acasă.
Dar, deși telemunca în timpul pandemiei a adus o nouă flexibilitate pentru mulți, probleme precum accesul inegal la echipamente IT au arătat necesitatea ca guvernul să intervină, a declarat ministrul portughez al Muncii și Securității Sociale, Ana Mendes Godinho, la conferința Web Summit de săptămâna trecută de la Lisabona.
Construirea unei culturi sănătoase a muncii la distanță ar putea aduce și alte beneficii Portugaliei, a spus Mendes Godinho, sub forma unor lucrători străini la distanță care caută o schimbare de peisaj.
„Pandemia a accelerat nevoia de a reglementa ceea ce trebuie reglementat. Telemunca poate fi un „un element ce schimbă regula jocului” dacă profităm de avantajele și reducem dezavantajele.
Considerăm că Portugalia este unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru ca acești nomazi digitali și lucrători la distanță să aleagă să trăiască. Vrem să îi atragem în Portugalia.”, a declarat Ana Mendes Godinho în fața publicului de la Web Summit.
Conform noilor norme din Portugalia, companiile se pot confrunta acum cu amenzi pentru contactarea lucrătorilor în afara programului normal de lucru. De asemenea, angajatorilor le este interzis să își monitorizeze angajații în timp ce aceștia lucrează acasă. În mai puțin de doi ani, telemunca a devenit ceva obișnuit pentru milioane de europeni.
Efectele acestei situații fără precedent a afectat și piața muncii din România. Cum era de așteptat, angajații români au fost nevoiți să lucreze de acasă. Deși existentă în legislația muncii, telemunca nu avea o reglementare coerentă. Așa că a fost nevoie, rapid, de o modificare și în acest sens.
În Legea Muncii, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 81/2018, munca la distanță (telemunca) este forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice postului, ocupației sau profesiei pe care o deține, dintr-un alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, utilizând tehnologia informației și comunicațiilor.
Conform unor date, procentul celor care au lucrat în regim de telemuncă în România a depășit 20% în 2020. Există și sectoare de activitate în care companiile au trecut complet la telemuncă, cum ar fi IT-ul.
De-a lungul acestui an de pandemie legiuitorii au venit și cu alte reglementări, nu la fel ca cele din Portugalia, dar menite să fie în beneficiul angajatului. Și România a adoptat reglementarea care vine să ajute angajatul care lucrează de acasă, prin suportarea unui procent din cheltuielile cu energia electrică de către angajator, în unele cazuri chiar și cu partea de logistică, echipamente IT, etc.
Aproximativ 5 % dintre noi lucrau în mod regulat de acasă înainte de pandemie. În unele țări, acest număr a crescut de peste patru ori în ultimele 18 luni. Finlanda, Luxemburg și Irlanda au cea mai mare proporție de lucrători la distanță de pe continent. Procentul este de peste 20 % dintre oameni care încă mai au locuri de muncă ce le oferă fie opțiunea de a lucra de acasă.
Majoritatea companiilor nu ar fi supraviețuit COVID-19 fără ajutorul infrastructurii digitale la distanță. Acum, se ridică întrebări cu privire la legile pe care companiile ar trebui să le respecte pentru a se adapta la munca flexibilă, având în vedere popularitatea acesteia în anumite industrii.
Un sondaj realizat la începutul acestui an de Slack a constatat că aproape o treime dintre lucrătorii britanici ar fi mai puțin înclinați să aplice pentru un loc de muncă dacă munca la distanță nu ar fi o opțiune.