Țara în care oamenii sunt plătiți pentru că citesc. Meseria aceasta e foarte veche, aparent

Să citești o carte este unul din cele mai frumoase moduri de relaxare. În zilele noastre mai rar ce-i drept, dar încă este la îndemână. Dar ce ați spune dacă ați afla că există și o meserie de lectores, plătită cu bani frumoși? Meseria datează încă din 1865 și este practicată cu succes și astăzi în Cuba.

Să citești o carte văzută ca o meserie

Dacă îți place să citești cărți te anunțăm că această metodă de relaxare în Cuba este de mai bine de 165 de ani o meserie. Cititorii citesc la fabricile de trabucuri cubaneze din 1865.

Nicolás Azcárate, lider al unei mișcări pentru reforma politică, a propus la acel moment practica ca o modalitate de educare a muncitorilor și de ameliorare a oboselii. Poate influențați de textele pe care le-au auzit, muncitorii din fabricile de țigări au contribuit la câștigarea independenței Cubei față de Spania și ulterior au fondat sindicatele.

Condamnarea lui Dan Diaconescu a fost anulată. Se reia dosarul fostului șef OTV

Prima apariție a lui Mihai Bendeac la Antena 1, după ce actorul a revenit la trustul Intact. În ce emisiune îl vor putea urmări românii

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din gimnastică. Imaginile au scăpat pe net

Aproximativ 200 de cititori lucrează încă în Cuba. În ciuda televiziunii și a internetului, meseria nu prezintă semne de dispariție. Țigările sunt una dintre puținele industrii de export care prosperă în Cuba.

În timp ce exporturile de mărfuri din Cuba au scăzut cu 33% în 2016, vânzările la nivel mondial de trabucuri au crescut cu 5%, până la 445 milioane de dolari. UNESCO are în vedere dacă va desemna lectura ca o formă de „patrimoniu cultural imaterial”, care ar trebui să contribuie la menținerea acestei meserii.

Singurul loc de muncă din Cuba care este decis în mod democratic

A devenit o modalitate prin care muncitorii se educă singuri. De asemenea, a contribuit la răspândirea cauzei independenței cubaneze la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este vorba de activismul politic care a dus la interdicții temporare. În fabricile cubaneze de țigări lucrătorii înșiși aleg cititorii. „Acesta este singurul loc de muncă din Cuba care este decis în mod democratic”, spune un angajat.

Publicul este exigent. Angajații semnalează aprobarea prin atingerea chavetas, cuțite în formă de stridie, pe mesele lor de lucru, trântindu-le pe podea arată nemulțumire. Votează materialul de lectură. Sunt citite cărți, precum „A Time to Die” de Wilbur Smith, un romancier sud-african, și „Semana Santa en San Francisco”, de Agustín García Marrero, cubanez.

Când lecturile devin plictisitoare, angajații oferă un acompaniament de efecte sonore sugestive. De exemplu, râd când un horoscop sugerează că cineva ar putea moșteni o avere. Cititorii nu mai acționează ca niște stimulatori ai disidenței.

Granma, ziarul Partidului Comunist, face parte din tariful literar zilnic al celor care citesc în fabricile de țigări din Cuba. Aceștia descriu gândurile și faptele lui Raúl Castro, președintele Cubei, și fac același lucru pentru succesorii lor. Opiniile exilaților și disidenților nu vor fi audiate, mai spun cei care se ocupă cu această meserie.