Ca urmare a situației din Ucraina, printre statele care au fost de acord cu sancțiuni dure împotriva Rusiei se numără și Kosovo. În același timp, oficialii din capitala Pristina au cerut Statelor Unite să stabilească o bază militară permanentă în țară. Kosovo dorește accelerarea integrării sale în NATO după invazia Rusiei în Ucraina. Declarația a fost făcută duminică de către ministrul kosovar al Apărării, Armend MeHajj.
După războiul din zonă, cu mii de victime, Kosovo își câștiga independența în 2008. Aproximativ 110 state recunoșteau independența micuțului stat la acel moment.
De atunci și până astăzi nu s-a pus problema unei urgentări a aderării statului Kosovo la NATO. Și astăzi Statele Unite au în zonă puțin peste 600 de soldați care să mențină pacea în zona țărilor balcanice. Cererea expresă a venit duminică din partea ministrul kosovar al Apărării, Armend MeHajj, pe fondul situației fără precedent din Ucraina.
„Accelerarea aderării Kosovo la NATO și crearea unei baze permanente a forțelor americane este o necesitate imediată pentru a garanta pacea, securitatea și stabilitatea în Balcanii de Vest. Acesta este momentul în care toate națiunile responsabile trebuie să acționeze unite în viziunea noastră comună pentru pace.
Reiterez încă o dată apelul ca SUA ?? să stabilească o bază militară permanentă în Kosovo pentru a consolida pacea și stabilitatea în regiune și dincolo de aceasta.”, sria ieri ministrul kosovar al Apărării, Armend MeHajj pe contul său de Twitter.
Statul Kosovo a fost printre primele state balcanice care au fost de acord cu sancțiunile anunțate împotriva Rusiei, ministrul apărării declarând că statul este pregătit să ajute militar Ucraina dacă i se va cere acest lucru.
Cererea vine și pe fondul unei alte situații, impuse tot de la Kremlin, și anume neacceptarea Kosovo ca membru al ONU, încă din momentul declarării indepedenței.
La aproape 20 de ani de la începerea conflictului în zonă, în Kosovo încă se mai află o forță NATO condusă de SUA, care menține pacea în zona balcanică. Securitatea în Kosovo rămâne în general stabilă.
Dar Washingtonul și aliații săi din NATO nu intenționează să reducă Forța Kosovo (KFOR) care este considerată în continuare esențială pentru menținerea păcii între majoritatea albaneză și minoritatea sârbă, a căror rivalitate a izbucnit într-un război la sfârșitul anilor 1990, în care au murit cel puțin 10.000 de persoane.
După o campanie de bombardamente în 1999, coaliția internațională a evacuat trupele sârbe din ceea ce era atunci o provincie sudică a unei Iugoslavii mult reduse. Kosovo, din care aproximativ 90% din cei 1,8 milioane de locuitori sunt de etnie albaneză, și-a declarat unilateral independența față de Serbia în 2008. Dar Belgradul insistă că rămâne teritoriu sârbesc.
De atunci, cele două părți s-au angajat în discuții sporadice menite să rezolve ruptura etnică veche de zeci de ani. În 2020 la Casa Albă, au convenit să normalizeze unele aspecte economice și energetice.
Dar nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește disputa politică. Principalul punct de blocaj rămâne insistența Kosovo ca Belgradul să îi recunoască independența, lucru pe care Serbia refuză chiar să îl discute.
În timp ce Kosovo a fost recunoscut de SUA și de majoritatea națiunilor UE, Belgradul s-a bazat pe sprijinul Rusiei și al Chinei în încercarea sa de a-și menține pretențiile față de fosta sa provincie.
„Scopul KFOR este de a menține un mediu sigur și securizat pentru a le permite politicienilor din ambele părți să respire spațiul de care au nevoie pentru a se așeza la masă și a discuta despre cum să își rezolve diferendele”, a declarat Hopkins, care conduce Comandamentul Regional Est al KFOR.
KFOR include în prezent aproximativ 3 600 de membri ai forțelor de menținere a păcii din 27 de țări. Statele Unite ale Americii au cel mai mare contingent, cu 660 de soldați, cei mai mulți dintre ei fiind în centrul Kosovo.
Italia are 542 de soldați, iar Ungaria aproape 400. Unele țări, precum Suedia sau micul Muntenegru, contribuie cu doar câțiva ofițeri fiecare.
Grupul american, care în timpul războaielor din Irak și Afganistan a devenit cunoscut sub numele de „Batalionul uitat”, a fost în mod tradițional cea mai mare parte a forței NATO, care s-a redus constant de la un maxim de aproximativ 50.000 de militari în 2000.