În anii ’70, Nicolae Ceaușescu avea planuri mari pentru stațiunile Vidra și Voineasa, văzându-le ca pe niște bijuterii turistice ale României. Cu toate acestea, aceste locații, odată pline de viață, au ajuns acum în paragină, iar actualitatea lor reflectă o tristețe profundă. Cum s-a ajuns aici și de ce investițiile promise nu au fost realizate? Articolul de mai jos analizează acest declin și compară situația cu soluțiile găsite în alte foste state comuniste.
În perioada comunistă, stațiunile Vidra și Voineasa erau destinate să fie locuri de vacanță de top pentru ”oamenii muncii”. Cu 2.800 de locuri de cazare, hoteluri de lux, baze de tratament și restaurante, acestea promiteau să fie bijuterii ale turismului românesc.
Nicolae Ceaușescu chiar visase ca Vidra să găzduiască Jocurile Olimpice de Iarnă din 1982, angajând arhitecți elvețieni pentru a proiecta complexul.
Însă, aceste planuri ambițioase nu au fost duse la bun sfârșit, iar astăzi stațiunile arată ca niște ruine. Hotelurile sunt vandalizate, instalațiile de schi sunt acoperite de vegetație, iar infrastructura este în totală degradare.
După Revoluție, patrimoniul turistic sindical a fost împărțit între noi confederații sindicale, ceea ce a dus la dispute continue. Sindicatele spun că procesele de retrocedare ilegală le-au blocat investițiile timp de 13 ani, în timp ce Primăria Voineasa se plânge că nu a avut altă soluție decât să impoziteze proprietățile neîngrijite cu 500%.
În ciuda acestor dificultăți, nicio soluție nu a fost găsită pentru revitalizarea stațiunilor. Primarul Voineasa, Gabriel Năstăsescu, menționează că, deși au fost fonduri disponibile, stațiunile au rămas în ruine din cauza disputelor legale și a managementului defectuos.
Citește și Stațiunea din România unde prețurile au scăzut. O masă costă doar 28 de lei!
Comparativ cu România, Polonia a reușit să-și rezolve problema patrimoniului sindical într-un mod exemplar. În urmă cu 8 ani, statul polonez a înființat o companie de stat pentru a prelua și moderniza patrimoniul turistic sindical.
Cu un ajutor guvernamental de 1 milion de zloți, compania poloneză a reușit să modernizeze semnificativ stațiunile, crescându-le valoarea de șapte ori. În contrast, țara noastră a stagnat în conflicte legale și administrative, lăsând stațiunile Vidra și Voineasa să se degradeze.
Astfel, în timp ce Polonia transformă patrimoniul sindical într-o afacere de succes, România continuă să se confrunte cu ruinele unui vis comunist neîmplinit. Este un exemplu clar al potențialului irosit și al neputinței autorităților de a revitaliza locurile de odinioară mândrie națională.