Desprins de la începutul secolului trecut, spitalul din Sighișoara este o relicvă a vremurilor de mult apuse. Nimic nu este mai șocant decât utlizarea unui lift tras cu frânghii de către oameni.
Situația spitalelor din România reprezintă argumentul principal pentru a părăsi teritoriul țării noastre. Ajungi să mori cu acte în regulă, în momentul în care calci într-un spital și te rogi să fie cineva plătit să-ți tragă de sfoara care propulsează liftul. Nu ești tu însă atât de norocs, în contextul în care, până și ascensoarele cu frânghii sunt autorizate pentru utilizare doar în situații extraordinare, contexte de viață și moarte.
În teorie, ar fi trebuit înlocuite de mult, măcar lifturile de la 1900, dacă nu spitalele cu totul. Din păcate, deși există un proiect în acest sens de aproximativ patru ani, nu s-a îmbunătățit nimic, iar problema există în continuare.
Față de alte spitale din România, clădirea spitalului din Sighișoara face parte din patrimoniu. Asta înseamnă că orice lucrare de modernizare, redesign sau distrugere are nevoie de o aprobare specială. Un lucru este însă sigur, dacă nu ești atent, s-ar putea să te trezești cu dosar penal.
Lifturile au fost constuite odată cu clădirea spitalului, în 1896 și reprezentau un subiect major de mândrie pentru autoritățile austro-ungare de la acea vreme. În mod uzual, este absurd să crezi că Ministrul Sănătății are în vedere astfel de proiecte minore. Pe de altă parte, în aceste lifturi au urcat până acum şi şapte miniştri ai Sănătăţii și au rămas la fel. Pentru schimbarea bătrânelor ascensoare, nu au fost găsite deocamdată soluţii concrete. Un prim proiect a fost realizat în urmă cu patru ani, dar fără a ajunge la un rezultat. Problema a fost readusa în discuţie în urmă cu şase luni.
Ca de obicei, promisiuni există, dar așteptăm soluții concrete. Primarul Ovidiu Mălăncredem este optimist pe marginea situației.