01 apr. 2025 | 18:03

Sorana de la Asia a trecut pe lângă moarte de două ori, în câteva minute. Un accident bizar i-a pus în pericol viața

Monden
Sorana de la Asia a trecut pe lângă moarte de două ori, în câteva minute. Un accident bizar i-a pus în pericol viața

Un moment ce a schimbat destinul unei familii și a marcat-o pe celebra artistă. Sorana Darclee a vorbit despre un accident cumplit, petrecut cu câteva zile în urmă.

Sorana de la Asia a trecut pe lângă moarte de două ori, în câteva minute

Sorana Darclee Mohammad a trăit spaima vieții când un șir de evenimente periculoase s-au petrecut în jurul ei, în doar câteva minute. Liniștea familiei ei a fost spulberată într-o clipă, pe unul dintre marile bulevarde din București, când o mașină a intrat în plin în autoturismul ei.

Înainte să își dea seama ce se întâmplase de fapt, strigătele disperate ale unei femei au dezvăluit tragedia ce se petrecuse. Șoferul care conducea mașina care a provocat accidentul suferise un infarct la volan.

„Totul s-a întâmplat într-o secundă.
Vreau să vă povestesc o întâmplare care a avut loc recent. S-a petrecut pe 13 martie și mi-a fost greu să o așez în ființa mea. Am avut nevoie de timp să o înțeleg dincolo de rațiune.
Eram cu Adi în mașină, în jurul prânzului, la semaforul din fața McDonald’s-ului din Romană. Vorbeam despre pilda inelului lui Solomon — „și asta va trece” — când, exact în clipa în care s-a făcut verde, am fost loviți din spate de o altă mașină.
Adi, calm, a pus avariile. Intenționa să tragă pe dreapta, în afara traficului de pe Magheru, pentru a rezolva amiabil. Dar atunci a apărut o femeie la geamul nostru, strigând cu disperare că „omului din spate îi este rău”.
Am sărit din mașină și l-am găsit pe șofer în stare de inconștiență. Ușile erau blocate. Era vital să ajungem la el cât mai repede. Am sunat la 112, iar un bărbat a reușit să spargă geamul din spate. În câteva momente, eram înconjurați de echipaje SMURD, poliție, criminalistică, jandarmerie.
Bărbatul făcuse infarct la volan — și așa a intrat în noi”, a povestit vedeta.

În timp ce salvatorii făceau eforturi uriașe de a-l readuce la viață, Sorana s-a gândit la tatăl său, care s-a stins din viață înainte ca familia să își poată lua adio de la el.

„53 de minute au durat manevrele de resuscitare. În tot acest timp, m-am rugat să prindă un suflu de viață. Mă durea gândul că soția și copiii lui nu ar avea parte de o ultimă clipă cu el. Pentru că așa s-a stins și tatăl meu. Fără să pot spune „te iubesc” pentru ultima oară. Fără rămas-bun.
Soția lui a ajuns la fața locului aproape fără suflu. Copiii erau la școală.
După 53 de minute, inima lui a bătut din nou. A fost urcat în ambulanță și dus la spital.”

„Am ajuns la spital”

La scurt timp după ce bărbatul a fost urcat în ambulanță, a început o furtună violentă. Chiar în momentul în care Sorana a urcat în mașină, să se adăpostească, bucăți imense de tencuială s-au desprins dintr-o clădire alăturată. Norocul a făcut să fie lovită doar la șold, nu la cap.

„Între timp, furtuna a început brusc. Polițiștii ne-au rugat să mutăm mașinile. Exact în clipa în care urcam în mașină, bucăți imense de tencuială s-au desprins dintr-o clădire alăturată. Unele au distrus mașinile din jur. Una a ricoșat, lovindu-l pe Adi. Alta a căzut chiar deasupra mea. Am apucat să-mi bag capul în mașină o fracțiune de secundă înainte. M-a lovit pe șold.
Polițiștii, martori la tot, ne-au spus: „Ați fost oamenii potriviți, la locul potrivit, în momentul potrivit.” Dacă nu eram acolo, la acel semafor, intra cu viteză pe Magheru, la ora prânzului, și ar fi fost o tragedie.
Iar bucățile de tencuială? Totul a fost la o secundă distanță.

După aceea, am ajuns la spital. Ne-am îmbrățișat cu soția bărbatului. Știam cu toții că șansele de supraviețuire sunt mici. Dar el a avut parte de ceea ce nu a avut tatăl meu — un rămas-bun. A plecat ținându-i de mână, înconjurat de iubire.
Sufletul mi se strânge pentru familia care a rămas. Dar mă gândesc că poate… dacă totul s-a întâmplat așa, a fost tocmai ca el să nu plece singur. Să aibă parte de lumină, de oameni, de o atingere caldă.
Și când privesc în urmă… mi-aș fi dorit să pot trăi și eu asta cu tatăl meu. Măcar o clipă.
Da, a fost o zi grea. Dar și această zi… a trecut.
Așa cum spune pilda inelului lui Solomon, pe care o rosteam cu Adi chiar înainte de impact:
„Și asta va trece.”
Un adevăr simplu, care în vremuri de bucurie ne aduce smerenie, iar în cele grele — puterea de a merge mai departe.”