Somnul bifazic la oameni. De ce îl practicau și ce beneficii avea
Știai că, timp de milenii, oamenii au dormit bifazic, o dată seara și o dată dimineața? Fenomenul misterios a fost readus în actualitate de istoricul Roger Ekirch, care a răscolit arhivele, descoperind numeroase detalii interesante. Practica, numită mai târziu „somn bifazic“, a ajuns chiar și în balade, un exemplu în acest sens fiind „Old Robin of Portingale“. De ce practicau oamenii misteriosul fenomen al dublului somn și ce beneficii se credea că avea, în continuare.
Somnul bifazic la oameni
Somnul dublu sau somnul bifazic este un fenoment întâlnit nu doar în Anglia, ude a fost practicat pe scara largă în întreaga lume preindustrială, ci și în Franța, unde somnul inițial era denimit „premier somme“, și Italia, unde se numea „primo sonno“.
Interesat de subiect, istoricul Roger Ekirch a „scotocit“ prin arhive, găsind mai multe referiri către această practică dubioasă pentru noi, cei din zilele de astăzi. Bărbatul a dat de dovezi ale existenței obiceiului chiar și în locuri îndepărtate precum Africa, Asia de Sud și de Sud-Est, Australia, America de Sud și Orientul Mijlociu.
Se întâmpla pe 13 aprilie 1699, în jurul orei 23, într-un mic sătuc din nordul Angliei. Jane Rowth, o fetiță în vârstă de 9 ani, deschidea ochii și privea în umbrele mohorâte ale serii. Ea și mama ei tocmai ce se treziseră dintr-un somn scurt.
După ce s-a trezit, Doamna Rowth s-a ridicat și s-a îndreptat către șemineul din modesta lor căsuță, unde a început să fumeze o pipă. În acel moment, la fereastră au apărut doi bărbați. După ce au strigat-o, aceștia au instruit-o să se pregătească să plece cu ei.
Citește și: Ai probleme cu somnul? Iată de ce nu poți să dormi noaptea
De ce îl practicau și ce beneficii avea
După cum avea să explice ceva mai târziu Jane într-o sală de judecată, cea care i-a dat viață îi așteptase în mod evident pe vizitatori. Femeia i-a însoțit pe cei doi de bună voie, dar nu înainte de a-i șopti fiicei sale să „stea liniștită, că va veni din nou dimineața“.
Indiferent că doamna Rowth avea de îndeplinit o sarcină nocturnă sau că avea probleme și știa că părăsirea casei reprezenta un risc, un lucru e cert: mama lui Jane nu a mai apucat să-și țină promisiunea, fiind ucisă cu brutalitate în acea noapte. Cadavrul femeii avea să fie descoperit zilele următoare. Crima nu a fost, însă, niciodată soluționată.
În timp ce citea dispoziția lui Jane, atenția istoricului Ekirch a fost captată de două cuvinte ce purtau ecoul unui detaliu deosebit de ispititor al vieții în secolul al XVII-lea, pe care nu-l mai întâlnise până atunci: „primul somn“.
„Pot să citez documentul original aproape textual“, spunea istoricul, a cărui euforie față de descoperirea sa rămâne palpabilă chiar după zeci de ani.
Un prim somn implică, în mod evident, un al doilea somn, ceea ce ne duce cu gândul la o noapte împărțită în două jumătăți.
În ceea ce privește beneficiile somnului bifazic, trebuie să menționăm că oamenii nu sunt singurii care au descoperit avantajele împărțirii somnului, această practică fiind larg răspândită în lumea naturală, multe animale odihnindu-se în două sau chiar mai multe reprize.
Dublul somn le ajută pe acestea să rămână active în momentele cele mai benefice ale zilei, cum ar fi atunci când trebuie să vâneze, pentru a face rost de hrană. Procedând astfel, multe animale evită să sfârșească ele însele ca o gustare.