Solstițiul de iarnă: ce nu știai despre cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an
În noaptea de 21 spre 22 decembrie are loc solstițiul de iarnă. Asta înseamnă că iarna abia de acum se instalează și urmează cele mai reci luni din an.
Nu e chiar ceva nou pentru nimeni, de mii de ani se știe că din decembrie vine iarna, dar, din punct de vedere astronomic, 21 sau 22 decembrie este momentul în care Pământul se află cel mai departe de Soare.
În 1903, solstițiul de iarnă a căzut în noaptea de 23 decembrie, iar calculele au arătat că abia în secolul XXIV se va mai întâmpla să cadă în acea zi. Iar în secolul al XVII-lea, solstițiul de iarnă a căzut de zece ori în ziua de 20 decembrie. Momentul astronomic va mai pica în această zi la sfârșitul acestui secol și al secolului al XXV-lea.
Există două solstiții în decursul unui an: cel de vară, care are loc, de regulă, în zilele de 21 sau 22 iunie, și cel de iarnă, despre care tocmai am discutat.
Solstițiile se produc atunci când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului.
Asta înseamnă că în timpul solstițiului de iarnă, are loc cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi din an, iar în timpul celui de vară, situația e tocmai invers – cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte.
Prin România, nu prea dă nimeni importanță solstițiilor, dar prin alte părți ale lumii, oamenii celebrează cea mai lungă noapte din an.
La ruinele din Stonehenge în Anglia, mii de oameni se adună înainte de răsărit ca să sărbătorească. În Japonia, unii oameni sărbătoresc aruncându-se într-o baie fierbinte, care a devenit tradiție, numită yuzu, pentru a sărbători evenimentul, dar și pentru a se feri de răcelile obișnuite.
În general, solstițiile, la fel ca echinocţiile de toamnă şi de primăvară, erau evenimente importante în culturile precreştine, mai ales cele care aveau cultul Soarelui, considerat stăpân absolut care influențează viața.
Civilizația maya din America Centrală a avut probabil cele mai complexe cunoștințe despre mișcările Soarelui și anumitor planete.
Totuși, și preoții creștini se folosesc de solstiții și echinocții pentru a stabili datele anumitor sărbători cu dată schimbătoare.