Șocant! Motivul pentru care o tânără a fost ținută închisă vreme de 25 de ani de mama ei. Ce au descoperit polițistii

Blanche Monnier a fost smulsă de lângă băiatul pe care îl iubea, legată de pat și înfometată. În plus, ea a fost ținută prizonieră, în întuneric și în mizerie, doar pentru că s-a îndrăgostit de cine nu trebuie. Astfel că mama sa a preferat să o vadă moartă decât căsătorită cu un ”falit”.

Motivul pentru care o tânără a fost ținută închis vreme de 25 de ani de mama ei

Blanche Monnier era tânără și frumoasă, și aparținea uneia dintre cele mai înstărite familii de nobili din Franța, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea avea 26 de ani când s-a îndrăgostit nebunește de un tânăr avocat, însă care nu avea bani. Cei doi erau de nedespărțit și voiau un viitor împreună. Când mama a aflat că fiica ei avea să se căsătorească cu acest tânăr avocat, a făcut mari eforturi pentru ca fiica ei să renunțe la această căsătorie. Mama fetei nu putea accepta ca imaginea impecabilă a familiei să fie pătată de o căsătorie nepotrivită. Dar Blanche a fost de neclintit în decizia ei, însă pentru asta avea să plătească foarte scump.

Carmen Iohannis, cu fusta PREA scurtă în America! Ce s-a văzut când s-a aşezat pe scaun. FOTO DE NERATAT

Irina Loghin, ADEVĂRUL despre starea de sănătatea a lui Florin Piersic! Nu a mai rezistat şi a spus tot: Bătaie de joc

Unica IMAGINE care a scăpat pe net cu Carmen Iohannis în costum de baie! Toți au rămas uluiți

Deși urma să se căsătorească, Blanche Monnier a dispărut peste noapte. Dar nimeni nu și-a pus prea multe întrebări despre soarta tinerei de 26 de ani. Mama ei a purtat o vreme doliu, iar fratele ei și-a plâns sora pierdută. Viața a mers mai departe, iar numele fetei s-a șters parcă din memoria tuturor. Așa au trecut 25 de ani, timp în care logodnicul ei a murit, fără să știe ce s-a întâmplat cu logodnica sa.

”Această ființă este pe jumătate moartă de foame și a trăit în mizerie în ultimii 25 de ani – cu alte cuvinte, în propria ei murdărie.”

Însă totul avea să se schimbe în anul 1901, atunci când o scrisoare anonimă ajunge în mâinile Procurorului General al Parisului. Mesajul era terifiant:

„Domnule Procuror General, am onoarea să vă informez în legătură cu o chestiune extrem de serioasă. Este vorba despre o fată bătrână închisă în casa doamnei Monnier. Această ființă este pe jumătate moartă de foame și a trăit în mizerie în ultimii 25 de ani – cu alte cuvinte, în propria ei murdărie.”

Dar celor care au citit scrisoarea le-a fost imposibil să creadă că dezvăluirile șocante făcute despre doamna Monnier ar fi putut fi adevărate. Unde mai pui că femeia era una dintre cele mai importante figure din societatea pariziană, premiată pentru donațiile generoase făcute cauzelor nobile. Chiar și așa polițiștii erau obligați să investigheze cazul, căci acuzațiile erau mult prea grave pentru a putea fi ignorate. Atunci când au ajuns la casa familiei Monnier, agenții au fost întâmpinați cu retincență, iar mama lui Blanche a refuzat să e deschidă ușile. Convinși că femeia avea ceva de ascuns, oamenii legii au forțat intrarea. Au întors toată casa cu susul în jos, în căutarea fetei chinuite. Dar nimic nu i-ar fi putut pregăti pentru ce au găsit.

Cum a fost găsite Blanche Monnier, după 25 de ani

„Femeia demnă de milă zăcea complet goală pe o saltea de paie putrezite. În jurul ei se formase un soi de crustă alcătuită din excremente, rămășițe de carne, legume, pește și pâine mucegăită… Am văzut și cochilii de scoici și gândaci care fugeau pe patul domnișoarei Monnier. Aerul era irespirabil și mirosul emanat de cameră era atât de putred, încât ne-a fost imposibil să rămânem și să ne continuăm investigația.”

Dar după 25 de ani, misterul dispariției lui Blanche Monnier a fost elucidat: fata zăcea complet goală pe o saltea de paie putrezite.

Atunci când a dispărut, Blanche era o tânără superbă care avea întreaga viață înainte, însă după 25 de tortură în mâinile propriei sale mame, ajunsese o umbră și un schelet acoperit de fecale și mizerie. Gândacii colcăiau peste tot: pe patul ei, pe trupul ei gol, iar aerul din camera transformată în temniță era irespirabil. Aceasta nu mai vorbea și nu putea suporta lumina soarelui pe care n-o mai văzuse de sfert de secol.

În aceeași zi, polițiștii au scos-o pe mama lui Blanche Monnier în cătușe din casă. Fiind în arest, aceasta a refuzat să se justifice, dând doar câteva explicații scurte și seci. A murit la numai 15 zile mai târziu, fără însă să dezvăluie cum a putut să își chinuie fiica atâția ani.

Dar bătrâna Monnier nu ar fi putut să își întemnițeze fiica fără ajutor, astfel că Marcel, fratele lu Blanche, a fost acuzat și condamnat pentru sechestrarea ei. Deși, initial, primise o pedeapsă de 15 luni de închisoare, a fost eliberat la scurt timp, motivul fiind că nu i-ar fi restricționat niciodată libertatea surorii sale! Încă de la bun început, Marcel a susținut că nici el, nici mama lui nu au obligat-o pe Blanche să rămână închisă în temniță, iar din punctul său de vedere, sora lui a fost cea care și-a ales soarta.

Autorul scrisorii care a eliberat-o pe Blanche ar fi fost fratele ei

Povestea lui Blanche Monnier a fost un imens subiect de presă la acea vreme, iar evenimentele șocante din Paris au ajuns și pe prima pagină a ziarului New York Times, ediția din 9 iunie 1901.

„Timpul trecea, iar Blanche nu mai era tânără. Avocatul pe care l-a iubit atât de mult a murit în 1885. În tot acest timp, fata a fost închisă în acea cameră singuratică, hrănită cu resturi de la masa mamei sale – asta, atunci când primea mâncare. Singurii ei tovarăși erau șobolanii care se adunau ca să mănânce crusta întărită de pe podea. Nicio rază de lumină nu pătrundea în temniță și putem doar să ne imaginăm suferințele acestei fete.”

Autorul scrisorii care a dus la eliberarea lui Blanche nu a fost niciodată identificat, dar mulți cred că a fost trimisă chiar de fratele femeii, Marcel. Din nefericire însă, povestea nu are un final fericit, iar Blanche Monnier a fost internată într-un azil pentru persoanele cu probleme psihice. Nu s-a mai întors în societate, astfel că „fata din temniță” a murit în 1913.