Și bătută și cu banii luați! Ce coșmar a trăit o tânără din București, după ce a fost agresată de un șofer Bolt

Conform unei informări, venite din partea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, în acest moment în România funcționează cinci aplicații de ridesharing. La finalul anului trecut, reglementările s-au modificat, ocazie cu care avizul de funcționare pentru aplicațiile de ridesharing și-a dubat valabilitatea, Yango a obținut autorizarea pe 2 ani, spre deosebire de Uber și Bolt, care au primit aviz valabil un singur an, autorizarea lor făcându-se pe regulile dinainte de modificare.

Și bătută și cu banii luați!

Ceea ce , din păcate, nu se stipulează în reglementările ministerului de resort, este atitudinea șoferilor ”angajați” pentru aceste aplicații. De ce spunem asta? Pentru că există un caz concret în care este implicat un șofer al aplicației ”Bolt”, caz petrecut acum două zile, pe 28 ianuarie, în București.

Cazul a devenit deja viral pe Facebook, asta după ce tânăra implicată a publicat ceea ce a pățit atunci când a făcut o comandă la ”Bolt”. Este vorba de Teodora Munteanu, o tânără din Iași, mutată în București, ce lucrează la un ONG din capitală. Conform celor povestite de tânără, lucrurile au fost pline de suspiciune încă de la momentul publicării comenzii în aplicație.

”Azi, în jurul orei 14.00, comand un Bolt în Sector 4, la cafeneaua ONG-ului la care lucrez.
Așteptam un VW Jetta cu numere de Mureș, condus de Adrian. Mă uit stânga-dreapta, nimic. Îl sun pe șofer, îmi închide. În aplicație îmi scria că șoferul mi-a anulat cursa pe motiv de neprezentare și că mi s-a extras din cont o sumă din oficiu. Mă grăbeam. Comand o altă mașină. Tot el îmi acceptă cursa. Îl sun iar.

– Unde sunteți?
– Pe Șerban Vodă.
– Eu v-am chemat pe Petru Cercel. Bine. Vă caut.

Mi-am dat seama că nu l-am văzut de prima dată pentru că, nu doar că nu a venit la punctul indicat, dar avea și alte numere de înmatriculare.”, și-a început relatarea tânăra Teodora Munteanu.

Lucrurile, ulterior, au degenerat, Teodora devenind din pasager victimă, după ce șoferul Bolt, pe numele său, Adrian, întrebat de ce anulase comanda în primă fază și de ce avea numerele de înmatriculare greșit publicate în aplicație, a devenit violent.

”Mi-am dat seama că nu l-am văzut de prima dată pentru că, nu doar că nu a venit la punctul indicat, dar avea și alte numere de înmatriculare.
Urc în mașină.
-Domnule, de ce ați anulat cursa și mi-ați încasat banii dacă nu ați venit unde am pus pin-ul și mai aveți și alte numere de înmatriculare decât cele din aplicație? Cum era să vă găsesc?
Enervat, îmi spune că sunt o tupeistă și o nesimțită și să cobor din mașină că el nu mă duce nicăieri. Dă să anuleze cursă pe motiv, din nou, de neprezentare.
– Eu nu cobor. Mi-ați acceptat cursa, vă rog să mă duceți. Cum să ziceți că eu nu m-am prezentat la comandă, dacă sunt aici, în mașina dvs.?”, își continuă tânăra povestea.

Povestea, din păcate, nu se termină aici, continuarea deovedindu-ne, încă odată, dacă mai era cazul, a fi neputința autorităților, de orice natură, de a interveni și de a fi în ajutorul cetățeanului, indiferent de natura situației conflictuale în care respectivul se află. După altercația cu șoferul din poveste, tânăra a încercat să recurgă la autorități. Din păcate situația tinerei nu s-a rezolvat, nici până în acest moment, cel puțin așa reiese din relatarea Teodorei.

”Sun la 112.
-Doamnă, nu avem ce să vă facem. Dvs ați plecat, el a plecat. Mai bine vă duceți la cea mai apropiata secție de poliție.
Ajung la Secția 1 de Poliție pe lângă Romană. Plângeam în hohote. O polițistă iese și îi face semn șoferului că nu are voie să parcheze aici. Cobor.
– Ce s-a întâmplat?
Îi povestesc eu polițistei ce s-a întâmplat, cum puteam, având în vedere că plângeam isteric.
– Unde s-a întamplat agresiunea?
– Sector 4.
– Ah, păi să mergeți la Secția de Poliție de acolo că altfel durează și o lună până vi se înregistrează plângerea. Noi nu avem ce să vă facem.
Pe la ora 19.00 merg la Secția 14 de Poliție, pe lângă Unirii.
– Ce s-a întâmplat? – mă întrebă polițistul de la poartă.
Îi povestesc de față și cu alți polițiști.
– Ah, păi cel care se ocupă de astfel de cazuri vine abia la 20.00. Mai bine vă duceți acasă și vă sunăm noi când putem să vă primim.
Maică-mea era cu mine. Nu vrea să plecăm, că deja ne plimbasem aiurea prin oraș.
– Doamnă, nu avem ce face! – zice polițistul de la intrare.
– Hai lasă. Îi iau eu declarație. – se oferă un altul.
Polițistul era cam în jur de 50 de ani și cam mirosea a alcool.
Mergem într-un birou, undeva la primul etaj.
– Și? Era țigan?
Asta a fost prima întrebare.
Am stat la secție în jur de 2 ore. Aveam numerele de înmatriculare corecte, fața șoferului, îl găsisem pe FB și pe băiatul lui, cel care figura proprietar al mașini. Găsise în sistem toate datele. Știam unde locuiește, de unde a luat mașina, tot.
– Numărul lui de telefon îl ai?
– Stați să verific.
Sun.
– Alo, bună seara! Domnul Adrian?
– Da.
– Ok. Mulțumesc.
„Asta e numărul.” Îi spun polițistului.
– La INML ați fost?
– Nu. Nici nu știu dacă am semne. Mă doare bratul drept de la cum m-a smucit, dar nu cred că am vânătai.
– Păi, domnișoara, nu prea avem ce să-i facem. Eu vă înregistrez plângerea, veniți la Secție peste o săptămână să îi identificați poza, dar vă zic, mare lucru nu se va întâmpla.
– Ok, mă duc la INML.
Plec din Secție și merg până-n Berceni la Institutul de Medicină Legală. Am ajuns la 21 și 15. Un paznic ne oprește la ușă.
-Îmi pare rău. Programul de consultație la cerere s-a terminat la ora 21.00. Reveniți altă dată. Nu avem ce face.
Am plecat. Acasă am văzut că am niște vânătăi pe gât și încă mă doare brațul. Dar cel mai nașpa e că am obosit de sistemul ăsta bolnav.”