Semnificația șarpelui în vechile credințe românești. De ce era considerat ocrotitorul casei

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești. De ce era considerat ocrotitorul casei
Semnificația șarpelui în vechile credințe românești

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești. Șarpele a fost considerat întotdeauna una dintre cele mai înspăimântătoare fiinţe de pe pământ, însă cu toate acestea, a marcat omenirea încă de la începuturile ei. Acestă reptilă a fost prezentă în toate etapele istoriei și i-a fost atribuită o conotație negativă de multe ori, mai ales la granița dintre bine și rău. De regulă, creștinii au asociat șarpele cu diavolul. Dar câți dintre noi cunosc cu adevărat semnificația șarpelui în vechile credințe românești?

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești

Sunt puțini care știu că semnificaţia şarpelui este una dintre cele mai complexe. Și asta datorită faptului că indică deopotrivă lumină și întuneric, început şi sfârsit, viață și moarte.

Experții susțin că frica de șerpi a fost dezvoltată ca un mecanism de apărare de către strămoșii noștri, care trăiau în peșteri. Dacă în unele colțuri ale lumii, șarpele este venerat, în alte părți, șarpelui i-a fost asociată imaginea răului. Dar care este semnificația șarpelui în vechile credințe românești?

De-a lungul timpului i-au fost atribuite numeroase semnificații șarpelui, cele mai multe fiind negative. Cu toate acestea, în credințele populare din satele maramureșene, șarpelea avea un rol protector. Ei bine, bebelușii erau încredințați șarpelui, pentru a fi protejați și să nu moară.

Șarpele proteja nou-născuții

Deși este greu de crezut, în satele străvechi din Maramureș, șarpele era considerat un apărător al casei. De aceea exista conceptul că fiecare locuință trebuie să aibă un șarpe protector. Mai mult de atât, dacă găseai un șarpe pe lângă casă, nu era nevoie să-l omori sau să-l înlături.

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești. În vremuri demult apuse, șarpele era considerat benefic la casa omului. Așadar, acest animal târâtor se regăsea în multe balade sau „cântece bătrânești” din Maramureș.

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești
Semnificația șarpelui în vechile credințe românești

Totodată, existau rituali cu șerpi la nașterea unui copil. Se spune că bebelușii erau protejați de aceste animale.

„Copilul, de exemplu, era încredinţat şarpelui după naştere, pentru a-l proteja de moarte”, a explicat etnograful Pamfil Bilțiu.

În Maramureș, șarpele este venerat

De asemenea, pe celebrele porți maramureșene, oamenii au sculptat câte un șarpe.

„Mi-a spus că apără coconii (copiii, n.r.) să nu moară. Atunci am înţeles şi m-am dus la balada cu şarpele antropofag, în care mama încredinţează, la naştere, copilul şarpelui, să-l ocrotească, să nu moară.

Sunt frecvente în folclorul nostru basmele și baladele în care mama își blestemă copilul în leagăn să-l mănânce șarpele”, mai arată etnograful Pamfil Bilțiu, potrivit Memoria Ethnologică.

„Desigur, șarpele a fost învestit de către omul din popor cu virtuți ocrotitoare, cu putere mitică. Numai așa ne putem explica prezența lui în ornamentica porților sau de pe zidurile caselor”, mai adaugă Bilțiu.

În trecut, șarpele a fost învestit cu o forță neobișnuită, chiar întruchipând unele zeități. Vechile credințe românești îl aduceau în primele planuri, având rolul de protecție asupra copiilor.

Semnificația șarpelui în vechile credințe românești. Nu trebuie omorât

Etnograful Pamfil Bilțiu a mai scos la iveală faptul că nou-născutul era încredințat șarpelui. Se pare că mama era cea care apela la vechile credințe populare, pentru a-și salva pruncul.

„De aici apare încredințarea copilului la șarpe, animal teriomorf și puternic”, mai arată el.

În casele din Oltenia, şarpele era reprezentat sub forma unei sfori răsucite, pe porţile din lemn, alături de dintele de lup şi de soare. Se pare că aceste simboluri au fost moștenite de la daci.

Simbolul șarpelui poate fi văzut în aproape orice cultură, semnificând limita dintre bine și rău, dar și puterea de vindecare cu cea de a otrăvi. Creștin-ortodocșii îl aseamănă cu Diavolul, pentru că șarpele a îndemnat-o pe Eva să muște din fructul oprit.

Ocrotitorul casei

Demult, șarpelui i se mai spunea Stima Casei sau Şarpele Străjer. Era considerat păzitorul gospodăriei şi trăia sub pragul, sub talpa sau în pereţii casei. Despre șarpe se mai speculează că păzea obiecte prețioase, îngropate sub case ori în jurul acestora, precum bani, aur, pietre scumpe sau bijuterii. Mai mult de atât, în folclorul românesc se spune că o casă părăsită de șarpele ei atrage numai duhurile rele.

Deși unele persoane se tem când văd șerpi, în realitate, însă, șarpele poartă noroc celor din locuința cărora s-a aciuat. Se spune că îi apără de boli, certuri, incendii, de aceea el nu trebuie ucis. Dacă totuși se omora un șarpe, vechile credințe spun că trebuia să-i taie capul, altfel el murea abia după apusul soarelui.

Urmăriți Playtech.ro și pe