Cozonacul moldovenesc este vedeta mesei de Paște în multe gospodării din România. Cu o textură aerată, aromă bogată și coajă ușor crocantă și lucioasă, acest desert tradițional continuă să impresioneze și astăzi, mai ales atunci când este pregătit după rețeta autentică, transmisă din generație în generație.
Deși ingredientele de bază par comune – făină, ouă, lapte, drojdie, zahăr și ulei – moldovencele adaugă un ingredient surprinzător care face diferența.
În Moldova, cozonacul nu este doar un desert. Este un simbol al belșugului, al bucuriei și al muncii făcute cu suflet. În satele moldovenești, gospodinele încep pregătirile cu câteva zile înainte de Paște, când frământatul aluatului devine un adevărat ritual. Se respectă cu sfințenie fiecare pas, de la alegerea ingredientelor până la lăsatul la dospit în camera caldă.
Unul dintre cele mai importante elemente este oul – iar aici intervine primul „secret”: gospodinele nu pun niciodată ouă reci, direct din frigider. Acestea sunt ținute la temperatura camerei sau chiar încălzite puțin, pentru a se încorpora mai ușor și pentru a ajuta aluatul să crească frumos.
Dacă întrebi o moldoveancă cu experiență care este secretul unui cozonac cu miez pufos, cel mai probabil îți va răspunde simplu: „o lingură de smântână grasă”. Acest ingredient, aparent banal, este cel care oferă aluatului o textură mai fină, mai elastică și un gust mai bogat.
Smântâna adăugată în compoziție înlocuiește o parte din grăsimea oferită de unt sau ulei și, în același timp, conferă un plus de frăgezime. În plus, cozonacul capătă o culoare mai galbenă și o aromă ușor acrișoară, foarte plăcută.
Este important ca smântâna folosită să fie una naturală, cu minim 20% grăsime, fără adaosuri. De obicei, se adaugă în faza de frământare, după ce toate celelalte ingrediente au fost încorporate.
Un alt detaliu esențial este timpul dedicat frământării. În Moldova, cozonacul nu se face în grabă. Aluatul se frământă cu mâna, timp de cel puțin 45 de minute, iar în unele rețete chiar o oră și jumătate. Se spune că aluatul trebuie „să bolborosească” și să facă bășici, semn că este gata de dospit.
În timpul frământării se adaugă treptat uleiul sau untul topit, în funcție de preferințe, iar smântâna se pune în porții mici, amestecând constant până la omogenizare.
Coaja cozonacului moldovenesc trebuie să fie lucioasă, ușor crocantă și apetisantă. Acest efect se obține prin ungerea aluatului cu gălbenuș de ou amestecat cu puțin lapte și o lingură de zahăr, chiar înainte de a fi introdus în cuptor. Unele gospodine mai adaugă un strop de ulei sau unt topit pentru un plus de strălucire.
La final, după coacere, cozonacul se acoperă pentru câteva minute cu un prosop curat, pentru a păstra crusta moale, apoi se lasă la răcit pe un grătar din lemn.