La vârsta de 25 de ani, Brigitte Bardot a aflat că este însărcinată, astfel că a făcut tot posibilul să avorteze. Astfel de practici erau interzise în Franța și nimeni nu și-a asumat acest risc. Tatăl copilului, actorul Jacques Charrier a convins-o pe actriță să renunțe la idee și să se căsătorească cu el.
„M-am uitat la abdomenul meu plat ca la un prieten drag peste care urma să las capacul de la sicriu”, a menționat Brigitte Bardot în autobiografia ei.
În ultimele luni de sarcină, viața a devenit un adevărat coșmar pentru Brigitte Bardot. Fotografii îi înconjuraseră locuința, dorind să o imortalizeze în această ipostază. Acest lucru a determinat-o pe Bardot să nu mai părăsească locuința și chiar a decis să nască în apartament, de teamă să meargă la spital. Fiul actriței s-a născut pe 11 ianuarie 1960, primind numele Nicholas.
În cartea pe care ovea să o lanseze, Brigitte și-a numit fiul nenăscut o „tumoră canceroasă de care a încercat să scape, lovindu-se în mod repetat în stomac’’. „Am început să urlu, să îi rog să îl ducă departe de mine de mine. Nu voiam să-l văd din nou”. Astfel de sentimente au încercat-o pe Bardot după naştere. De asemenea, aceasta refuzat să alăpteze bebeluşul, mărturisind într-un interviu că ar fi preferat să nască un câine mic.
Reporterii au asediat-o din nou acasă întrucât toată lumea îşi dorea o fotografie cu tânăra mamă. Pozele au fost făcute de un prieten de familie care au fost publicate ulterior de toate tabloidele.
Jacques Charrier, soțul ei, spera ca Brigitte să-și recapete instinctele de mamă, însă actrița își juca rolul de mamă doar atunci când era fotografiată. Brigitte se temea adesea că își va pierde farmecul și că bărbații o vor vedea ca pe o mamă. Copilul îi simțea starea, astfel că plângea de fiecare dată când îl lua în brațe.
Brigitte a plecat curând cu actorul Samy Frey. După ce a aflat că a fost părăsit, soțul i-a cerut divorțul și dreptul de a crește el singur fiul. La proces, mama a refuzat să-și îngrijească copilul. Mai târziu, actrița a încercat să-și îmbunătățească relația cu fiul său, însă nu a mai fost cale de întoarcere. La vârsta de 12 ani, Nicholas a venit să locuiască o perioadă cu mama lui. La scurt timp, Bardot l-a trimis la tatăl său, pe motiv că nu se pregătește pentru un eveniment social și că nu poate avea grijă de el. După acest episod, Nicholas nu a mai vrut să-și vadă mama vreme de câțiva ani.
Când băiatul a crescut, Bardot a încercat să repare relația, însă fiul ei nu dorea să știe de ea. Nicholas a studiat economia la Universitatea din Paris, însă avea și o latură artistică, iubind muzica. A învățat să cânte la pian și a început să compună piese. La vârsta de 22 de ani, Nicholas și-a făcut debutul în modeling. La un show, acesta avea s-o întâlnească pe Anne-Line Bjerkan, fiica unui diplomat. Cuplul s-a căsătorit în 1984, însă Brigitte Bardot nu a fost invitată la nuntă, fapt ce a supărat-o foarte mult.
Curând, Nicolas şi Anne s-au mutat la Oslo şi au devenit părinţi. Brigitte era tot nedorită în familia fiului ei, aşa că nu ajunge să îşi cunoască nepoata. În 1990, s-a născut și cel de al doilea copil a cuplului, tot o fetiţă. La doi ani după asta, Brigitte merge în Norvegia intenţionând să stabilească o relaţie strânsă cu fiul ei, însă nu poate obţine decât un armistiţiu rece.
În anul 1997, Brigitte și-a publicat memoriile, iar în familie izbucneşte un mare scandal. Astfel că, fostul soţ şi fiul ei o dau în judecată pentru dezvăluirea secretelor de familie şi a insultelor aduse. Instanţa o obligă pe actriţă să plătească amenda de 250 de mii de franci.
Când a ajuns la rândul său bunic, Nicolas a fost întrebat de reporteri de ce nu se află în termeni buni cu mama sa. „Eu îmi iubesc familia, ea doar hainele de blană”, a fost răspunsul său destul de tranşant.
Cartea actriţei Brigitte bardot a fost tradusă în 18 limbi şi a câştigat două premii literare. Între timp, și fostul ei soţ a scris propria poveste despre căsătoria cu celebra actriţă, numită „My Response To Brigitte Bardot”.
„Prin această versiune îi fac o mare favoare. Într-un fel, o reabilitez. Dragostea ei pentru Nicholas este confirmată de scrisorile pe care le-a trimis şi pe care le-am păstrat. Cred că pot conta mai mult decât ororile pe care le-a scris ”, a declarat Jacques Charrier la acea vreme.