Scrisoarea sfâșietoare a unei mame care a vrut să-și salveze copilul: „Iertaţi-mă. Şi eu sunt de vină, dar aveam copilul pe moarte”

Stela Pîrvu, o mamă care a depășit orice obstacol pentru a-i salva viața băiețelului ei, a postat în urmă cu câteva ore o scrisoare extrem de emoționantă și dureroasă. Aceasta a simțit nevoia să povestească chinurile prin care a trecut cu micuțul ei din cauza condițiilor mizere din spitale, dar și-a cerut scuze că nu a tras acest semnal de alarmă mai devreme. Ea motivează că era “ocupată să-i salveze viața băiețelului ei”.

„Iertați-mă, pentru că și eu sunt de vină!”

În numai câteva ore, scrisoarea tinerei mame a devenit virală, primind mii de aprecieri, distribuiri și susținere.
În rândurile care urmează veți descoperi chinul prin care a trecut femeia, bătând la ușile mai multor spitale care îi puteau oferi o șansă la viață lui Daniel.

Radu Bănică a fost bătut și agresat, în școală, de profesorul său: ”De ce plângi? Ești fetiță?”

A murit cel mai iubit preot român, la doar 46 de ani. Ziua sfântă în care va fi înmormântat Nicolae Răzvan Stan

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

„Iertați-mă, pentru că și eu sunt de vină! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac sesizări…Când ne-am internat cu Daniel prima dată (nu știam ce diagnostic are), m-au pus sa îmbrac un halat de material textil vizibil murdar (cu vomă/secreții uscate pe o mâneca și lucios de jeg) și să duc copilul în brațe peste acel „halat” de la triaj urgențe până în salonul unde îl internau, pentru că așa e „protocolul”.

Scria că persoanele trebuie să intre pe secție în halat (de unică folosință!) și de la ce scrie pe hârtie până la ce se întâmplă în spitale, e cale lungă… Halatul era același pentru toți care se internau, era un halat de baie, material textil, nu unul de unica folosință, ce nu a fost schimbat/spălat de săptămâni întregi, probabil. Am refuzat să pun așa ceva pe mine și pe copil, neștiind la acel moment ca Daniel era un copil cu imunodeficiență severă, un astfel de „protocol” (de a pune același halat pe absolut toti pacienții!) îl putea omorî. Bineînțeles că au țipat la mine de la triaj până pe secție, pentru că refuz „halatul”.

Pe secție, în lungile luni de internare, exista la ușa pe holul mare de la intrare, un singur halat de „unică” folosință (cu ghilimele „unica folosinta”), pe care îl purtau vizitatorii. TOȚI vizitatorii, intrau în saloane diferite cu același halat, pe rând. Uneori era situația penibilă în care așteptau halatul ca să intre…. De la rotavirus, la adenovirus, la enterocolita, la tot felul de pacienți cu diverse diagnostice.

Asistentele rareori se spălau pe mâini, unele da, tot respectul, dar 90% nu. Răspunsul era „dacă m-aș spala așa la fiecare pacient mi s-ar crapa mâinile„. Am adus mănuși si dezinfectant în salon și le rugam să folosească. Măști aveam noi. Daniel a căpătat în spitale: rotavirus, RSV, septicemie cu klebsiella, stafilococ, enterococ, fungi, pseudomonas (piocianic), pneumonie, otită severă cu mastoidectomie (care l-a lasat cu hemipareza facială permanentă, pentru că în spital nu există monitor de nerv).

Iertați-mă, pentru că și eu sunt de vină! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac sesizări… Am întâlnit medici extraodinari, e adevărat! Și nu am o viață să le multumesc!!! Dar și medici de ultima speță, gata să sacrifice viața unui copil din orgoliu, neputinta, neștiință sau indiferență. Am întalnit profesori doctori renumiți în presă care nu mișcă un deget dacă nu le iese și lor ceva publicitate (orgoliu!).

Am întalnit șefi de ATI care au refuzat cazul zicând „doamnă, noi aici abia ne numărăm mănușile sterile, credeți că am astfel de antibiotice și imunoglobulina să îl scot din sepsis? ” (citat redat cuvânt cu cuvânt). Și NU ERA PANDEMIE. Era situația reală a spitalelor!

Am întâlnit infirmiere care furau laptele special de la copii (Neocate-extrem de scump) și îl vindeau pe sub mână. Infirmiere care vindeau dezinfectanți ȘI NU ERA PANDEMIE, era starea normală a sistemului. Am întalnit doamne de la curățenie care faceau economie de saci de gunoi și de mănuși, luau pamperși plini de diaree cu mâna cu mănușă, nu luau sacul. Sacul rămânea cu pete de diaree în cos. Sacii noi îi luau acasă… Cu aceeași mănușa băgată în coș puneau mâna pe întrerupător și puneau mâna pe clanțe.

Am întalnit infirmiere care stergeau noptiere cu apa din găleata cu mop, unde spălaseră la wc și în salonul unde tocmai vomitase cineva pe jos. Da, cârpa în galeata și apoi pe noptiere…din economie…
Am întâlnit medici care mi-au dat un șut în fund pentru ca al meu copil consuma prea multe resurse. Medici care mi-au spus ca acest copil e o risipă de bani publici!

Iertați-mă, pentru că si eu sunt de vină! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie să fac sesizari…Hai să fim sinceri, nu de COVID-19 fug medicii, ci de sistemul medical românesc care era în colaps și înainte de pandemie!

Suntem toti de vină! Suntem și noi, pacientii, de vină că nu raportăm…Sunt de vina și eu, recunosc… Iertați-mă!! Aveam copilul pe moarte și nu aveam energie sa fac asta…. (deși tot sistemul medical pe asta se bazează, ca pacienții nu fac sesizări din epuizare sau de frică..)

Dar cei din sistem?Unii au facut ceva, îi cunosc, TOT respectul!! Dar restul care ați tăcut? TOTI SUNTETI DE VINĂ!
Toți suntem de vină! Nu ați făcut nimic, nu ați sesizat lipsurile… Oare voi aveați tratament VIP? Oare nu credeați că veți fi în aceeași oală cu noi, cu plebea? Numai că pacienții nu au de ales. Am fi vrut sa demisionam și noi, pacienții, dar nu puteam…

Later edit (pentru ca multă lume mă întreabă în privat): Daniel, băiețelul meu are Sindrom DiGeorge Complet, adică o formă de imunodeficienta severă) lipsa completă a limfocitelor T) și un sindrom genetic care dă mai multe probleme medicale. A supraviețuit perioadei din poze…pozele sunt făcute în 2012-2013 și descriu ce am găsit în cele 4 spitale din România.

Acum are 7 ani, a stat aproape 2 ani în spitale (4 spitale din România și 2 din afara țării), are 10 operații, un transplant foarte rar (transplant de timus), 4 ani de izolare strictă din cauza imunodeficientei, 3 ani de hrănire pe gastrostomă, 6 catetere centrale, multi ani de terapie…. din cheltuiala proprie și din donații.”