Plajele cu nisip ocupă mai mult de o treime din coasta globală și au o valoare socioeconomică ridicată legată de recreere, turism și servicii ecosistemice. Plajele reprezintă interfața dintre uscat și ocean, oferind protecție de coastă împotriva furtunilor marine și a ciclonilor.
Cu toate acestea, prezența plajelor nisipoase nu poate fi asigurată, deoarece acestea sunt în schimbare constantă, determinate de factori meteorologici, geologici și antropici. O proporție substanțială din coasta de nisip a lumii este deja în erodare, iar situația ar putea fi agravată de schimbările climatice. Aici, specialiștii arată că tendințele ambientale în dinamica țărmului, combinate cu recesiunea de coastă determinată de creșterea nivelului mării, ar putea duce la dispariția aproape a jumătate din plajele de nisip din lume până la sfârșitul sec. O reducere moderată a emisiilor de GES ar putea preveni 40% din retragerea de pe țărm. Dinamica proiectului de țărm este dominată de creșterea nivelului mării pentru majoritatea plajelor nisipoase, dar în anumite regiuni tendința erozivă este contracarată de schimbările accentuate ale coastei de mediu; de exemplu, în Amazon, Asia de Est și de Sud-Est și Pacificul de nord tropical. O proporție substanțială din țărmurile nisipoase amenințate sunt zone dens populate, subliniind necesitatea proiectării și punerii în aplicare a măsurilor adaptive eficiente.
Cercetătorii au analizat anterior imaginile din satelit care arătau schimbările de țărm din 1984 până în 2016. Au descoperit că un sfert din plajele de nisip din întreaga lume au erodat deja cu o rată de peste 0,5 m pe an, vărsând peste 28.000 de kilometri pătrați de nisip spre mare. Rata la care nivelul mării crește este de aproximativ 0,1 mm pe an în fiecare an. Dar creșterea nivelului mării nu va fi nici măcar pe glob. Termenul „nivel al mării” poate fi înșelător – suprafața mării nu este plană. La fel ca atmosfera, are zone de înaltă și joasă presiune care creează movile și jgheaburi. Unele dintre acestea sunt create de curenți majori, astfel încât modificările vor avea loc pe măsură ce oceanele se încălzesc și vor schimba topografia suprafeței mării. Unele zone vor primi o creștere mai mică decât media estimată a nivelului mării, dar multe vor avea parte de mai multe modificări. Peste 60% din plajele cu nisip din Gambia și Guineea-Bissau ar putea fi pierdute prin eroziune odată cu creșterea mărilor, în timp ce Australia se așteaptă să piardă aproape 12.000 km de coasta de nisip. Pentru statele insulare mici, cum ar fi Kiribati, Insulele Marshall și Tuvalu, pierderea a 300 m de teren – așa cum se prevedea pentru unii – ar fi catastrofală.
Plajele cu nisip ocupă mai mult de o treime din coasta globală și toate diferitele tipuri de plaje, plajele cu nisip sunt cele mai folosite de oameni. Multe zone de coastă au fost construite pentru industrie, locuințe și stațiuni turistice. Aceste părți „mai moi” ale coastei au fost întotdeauna la mila furtunilor și valurilor oceanice. Însă creșterea estimată a nivelului mării pe deasupra acestor inundări zilnice împinge granița dintre coastă și marea interioară, proces cunoscut sub numele de retragere de coastă. Construirea clădirilor de beton la marginea terestră a plajelor nisipoase a creat o barieră bruscă în calea refugierii de pe coastă, împiedicând plajele să se deplaseze spre interior pe măsură ce nivelul mării crește. În schimb, întinderile de nisip ale coastei riscă să fie erodate și spălate complet.
Plajele cu nisip moale sunt continuu mișcate de valuri și curenți – le epuizează în anumite zone și le depun în altele. Acest transport de nisip este normal, dar forța combinată a nivelului mării mai ridicat și furtunile mai puternice ar putea da stingerea pentru multe plaje. Toate acestea sunt foarte îngrijorătoare pentru milioanele de oameni care numesc aceste regiuni acasă. Litoralele nisipoase ale lumii tind să fie dens populate și în timp devin tot mai numeroase. În alte cercetări, s-a constatat că creșterea nivelului mării de 0,8 m ar putea șterge 17.000 de kilometri pătrați de pământ și ar putea forța până la 5,3 milioane de oameni să migreze, cu un cost asociat de 300-1.000 de miliarde USD la nivel global. Numai în Africa, până la 40 de mii de oameni pe an ar putea fi forțați să migreze din cauza pierderilor de teren din cauza eroziunii costiere, dacă nu există măsuri adaptive până în 2100.